UMBRA TIGRULUI – Alexandru Mironov

CPSF Nr. 19 / iunie 2014  | 07.07.2014

Mihail GramescuSâmbătă, 17 mai 2014, am depus patru flori de mecaniq la catafalcul unuia dintre cei mai importanți scriitori ai literaturii române contemporane, Mihail Grămescu. Mihail urma să plece din capelă în pământ, vecin de lăcaș de veci cu uriașul om de cultură Ion Hobana, dar Floarea de mecaniq, superbă poveste încrustată într-una din antologiile pe care cu uriașă dragoste le-am lucrat în anii ’80, va hălădui probabil ani, decenii, poate secole, în rafturile bibliotecilor din România și de altundeva.

Mihail Grămescu, fragil psihic și trupește — dar uriaș talent literar —, își transmitea atunci ultimele acorduri din Cântecul libelungilor, o poveste fantasy care îl face egalul lui Mircea Eliade în literatura noastră, când mama lui, acerbă luptătoare pentru viața fiului ei, s-a apropiat de mine și mi-a șoptit, în câteva cuvinte, finalul înspăimântător al fiului ei: „Nu mai pot respira, gemea el, ajută-mă! Iar eu“, spunea mama, „nu-i puteam ușura nici măcar drumul către moarte. Voi fi hăituită de acele clipe până la plecarea mea din viață…“ Cântecul libelungilor, însă, se transformase demult în legendă.

Colectia de Povestiri Stiintifico-Fantastice (CPSF) Anticipatia Nr.19Mihail a scris povestirea în codrul de stejari de la Guranda — îmi amintesc că ne-a citit-o la focul de tabără de acum 32 de ani —, iar povestea și-a găsit drumul ei în literatura română, publicată în almanahuri și antologii, libelungii aducându-i lui Mihail Grămescu Premiul European de la singura reuniune a scriitorilor SF din țările socialiste de atunci, SOȚCON-ul din Odesa din 1989.

Dar peste toată creația lui Mihail Grămescu, pornind de la Aporisticon-ul editat de Dina Paligora la Albatros, plutește, mai presus de orice, Umbra Tigrului, o dumnezeiască poveste care îl ridică pe Mihail la înălțimea capodoperelor SF-ului mondial — eu o plasez în apropierea bijuteriei lui A.C. Clarke, Steaua. Mihail mi-a dat-o să o citesc la o ședință în think tank-ul de știință și imaginație pe care îl țineam la Universitatea Populară din București, în 1987, și țin minte că la sfârșit, după câteva secunde de tăcere, Camelia Ursuleanu a exclamat: „E superbă!“, iar optzecistul George Cușnarencu, deja scriitor consacrat, a pus verdictul: „Dar aceasta-i o povestire de talie europeană!“

Asta ne lasă Mihail, plecând, Umbra Tigrului peste ghetoul SF-ului — cea mai bună dintre lumi, cea care, cred eu, are deja mai mulți fani decât au poezia, eseistica, teatrul —, ghetou ale cărui milioane de fani îl plâng pe acest scriitor de uriaș talent, mare mânuitor al cuvintelor și poveștilor, egalul probabil doar al lui Vladimir Colin în literatura noastră. Drum lin în universuri paralele, Mihail Grămescu!

 

Alexandru Mironov

Articol, de Alexandru Mironov, publicat integral de Editura Nemira în Colecția de Povestiri Științifico-Fantastice (CPSF) Anticipația Nr.19.

Tags: , , ,
2363 vizualizari

Lasă un comentariu