Stephen King – DEMONUL DIN MAȘINĂ

CPSF Nr. 22 / august 2014  | 24.10.2014

Stephen King • DEMONUL DIN MAȘINĂ(…) Jackson îi întinse ziarul de seară și îi arătă un articol în josul celei de-a doua pagini. Știrea informa că la spălătoria Blue Ribbon o conductă de abur cedase și arsese trei femei care încărcau mașina de călcat. Accidentul avusese loc la trei și patruzeci și cinci de minute și fusese atribuit presiunii prea mari a aburului în instalație. (…)

Hunton ajunse la spălătorie exact când pleca ambulanța, încet, în liniște, fără sirenă sau girofar. Semn rău. Biroul din interior era plin de muncitori tăcuți. Unii plângeau. Altfel, spălătoria era goală. Mașinile de spălat automate din capătul îndepărtat nu fuseseră oprite. Hunton deveni precaut. Mulțimea ar fi trebuit să se afle la locul accidentului, nu în biroul din față. Așa ar fi fost normal – animalul uman are o nevoie intrinsecă să vadă cadavre. Așadar, un accident foarte urât. Hunton simți cum i se strânge stomacul, ca de fiecare dată când nimerea la locul unui accident groaznic. Chiar și după paisprezece ani de curățat resturi de oameni de pe autostrăzi și șosele, tot i se mai strângea stomacul, îl simțea ca pe un boț care fierbea și se coagula.

Un bărbat în cămașă albă îl zări pe Hunton și se îndreptă spre el, cu reținere. Arăta ca un taur, avea un cap uriaș îndesat între umerii puternici, iar nasul și obrajii erau roșii de venele sparte, fi e din pricina tensiunii crescute, fi e din cauza prea lungilor conversații cu sticla. Încercă să vorbească de vreo două ori, apoi Hunton îl opri.

– Tu ești patronul? Domnul Gartley?

– Nuu… nu. Eu îs Stanner, maistrul. Doamne, chestia asta…

**

Hunton își scoase carnețelul.

– Arată-mi, te rog, locul accidentului, domnule Stanner, și povestește-mi ce s-a întâmplat.

Stanner se albi la față. Petele de pe față ieșeau în evidență ca niște semne din naștere.

– Chiar trebuie?

– Mi-e teamă că da, zise Hunton, ridicând din sprâncene. Când am fost chemat aici mi s-a spus că e un accident grav.

Grav…

Stanner păru că se îneacă. Pentru câteva clipe, mărul lui Adam îi urcă și îi coborî precum o maimuță în copac.

– Doamna Frawley e moartă. Oh, Doamne, aș fi vrut să fie Bill Gartley aici.cpsf22

– Dar ce s-a întâmplat?

– Veniți cu mine, zise Stanner.

Îl conduse pe Hunton pe lângă niște prese manuale, trecu de o mașină de împachetat cămăși, apoi se opri în dreptul unei mașini de marcat. Își trecu mâna tremurândă peste față.

– Va trebui să mergeți singur, domnule ofi țer. Eu nu mai pot vedea asta încă o dată. Mi se face… Nu pot, îmi pare rău.

Hunton ocoli mașina de marcat, simțind compătimire pentru bietul om. Munceau în magazinul ăsta amărât, cu substanțe ieftine, foloseau aburul care trecea prin țevi sudate de vreun amator, foloseau materiale chimice periculoase fără să se protejeze corespunzător, și totuși, când unul dintre ei este rănit sau moare, ei nu suportă să se uite. Nu sunt în stare…

Atunci Hunton văzu.

Mașina încă mergea. Nimeni nu o oprise. Mașina pe care va ajunge să o cunoască foarte bine: Mașina Rapidă de Călcat și de Împăturit Hadley- Watson Model 6. Un nume lung și încâlcit. Oamenii care lucrau aici în umezeală și aburi aveau un nume mai bun pentru ea. Mașina.

Hunton privi îndelung, cu atenție, apoi făcu ceva pentru prima dată în cariera lui de paisprezece ani ca ofi țer de poliție: se întoarse, își duse mâna tremurândă la gură și vomită.

 

Traducere de Ileana Busac

Fragment din povestirea Demonul din mașină (The Mangler, 1972), de Stephen King, publicată integral de Editura Nemira în Colecția de Povestiri Științifico-Fantastice (CPSF) Anticipația Nr.22.

 

 

Tags: , , ,
4044 vizualizari

Lasă un comentariu