Păsările Insulei – Ovidiu Petcu

Pasarile Insulei - Ovidiu PetcuDe fapt, foamea era o simplă senzaţie. Puteam termina pluta până în zori, nopţile pe Gelusia erau foarte luminoase. Frigul nu mă mai speria – aveam să mă încălzesc muncind. Foamea, și setea…

VINE O VREME CÂND TREBUIE SĂ TE MĂRTURISEȘTI – N-ARE importanţă cui.

Totul începuse cu o vacanţă.

În plină vară, aveam la dispoziţie două săptămâni gelusiene, adică vreo cinci sute de ore terestre, apreciate de șefii Bazei noastre ca suficiente pentru a ne obloji frustrările unei munci de-a surda.

Gelusia, cu peisajul ei aproape familiar oricărui pământean, se pricopsise de ani buni cu o bază permanentă care acum începea și ea să-și arate vârsta, însă colonizarea nu putea fi iniţiată încă: planeta avea bizarerii cât cuprinde și noi ne aflam acolo tocmai pentru a ne bate capul cu ele pe un câștig frumușel.

Atmosfera bine oxigenată, relieful, culorile, flora, fauna straniu de cuminte și, mai ales, mulţimea „verigilor lipsă“ din biotopurile pe care le cercetam și care, totuși, funcţionau ca unse, toate acestea, la prima vedere, făceau din Gelusia o imagine a Pământului în viziunea unui năuc. Însă după un stagiu de peste doi ani pe Gelusia, puteai spune că aici totul e cum trebuie să fie. Mai mult: construcţiile și instalaţiile Bazei noastre parcă împrumutaseră un pic din austeritatea colţilor de piatră sidefie ai masivului Ocham, un pic din luxurianţa vegetaţiei translucide până la transparenţă, izbucnită înalt dintre spinări de stâncă și presărată în imensitatea câmpiei care se sfârșea cu litoralul Mării Elada.

Valurile clipoceau, verzui, în lungul bordului „ţestoasei“. Nimic nu se compară cu o călătorie pe mare într-o ambarcaţiune clasică! Eram sătui de zbor până peste urechi și, în plus, eram în concediu, nu ne grăbea nimeni. Aveam să navigăm ca Magellan.

Undeva, pe coasta estică a insulei Darlington, am ancorat într-un golfuleţ care, parcă, nu avea altă treabă decât să ne aștepte.

Au apărut chiar atunci: domoale, uriașe, vâslind larg din aripi, niște păsări ca ale unui început de lume. Erau patru. Le priveam hipnotizaţi.

– Doamne! Cum pot fi atât de mari?!

Kwilly ieși din gura sasului prorei și se apucă să le facă semne cu șapca. Păreau niște avioane de demult, însă liniștea cu care umpluseră cerul parcă zburau pe ecranul unui film mut – le făcea și mai impunătoare.

– De unde naiba…?

O umbră imensă ne acoperi spaima.

Când am deschis ochii, aveam capul greu ca după o beţie. Zăceam pe nisipul unei plaje, gol-goluţ. Alături, nemișcat, Kwilly, iar ceva mai încolo, Alice Qwin și Myra. „Ţestoasa“ nu se vedea nicăieri.

M-am ridicat, încercând să ignor sunetul cinelelor care mi se zbenguiau prin ţeastă, și m-am căznit să îl întorc pe bunul negrotei cu faţa-n sus. Parcă dormea de cel puţin trei zile. A deschis ochii, a spus „n-am să mai beau în viaţa mea“ și a adormit la loc. Alice Qwin și Myra s-au dovedit la fel de necooperante, și aș fi adormit și eu la loc dacă icoana trupurilor lor nu mi-ar fi stimulat imaginaţia. Am profitat de asta încercând să înţeleg unde suntem și ce mama dracului căutăm aici. Parcă se mai potoliseră cinelele.

Am privit nisipul din jur: nu erau urme în afara celor făcute de mine, ai fi zis că picaserăm din cer. De acolo, din înalturile albastru-verzui, Socrate – steaua sistemului – revărsa potopitor lumină și căldură. Marea fremăta ușor, nefiresc de timidă. În partea opusă, dincolo de plajă, lujerele translucide ale ierburilor sprijineau seninul.

Ne aflam, deci, pe insula vacanţei noastre, Darlington. Din întregul arhipelag, era singura acoperită cu vegetaţie. De aici trebuia să străbatem șaizeci de mile pe mare până să atingem coasta de vest a continentului, dar nu știam nici unde dispăruse „ţestoasa“, nici cum aveam să trăim până când, îngrijoraţi de tăcerea noastră, cei de la Bază aveau să înceapă să ne caute.

 

Fragment din povestirea Păsările Insulei, de Ovidiu Petcu, publicată integral în Colectia de Povestiri Stiintifico-Fantastice (CPSF) Anticipatia Nr.12-13.

Povestirea face parte din volumul „CIMPANZEII ALBAȘTRI și alte povestiri” – în curs de apariţie la Editura Nemira.

Tags: , ,
1804 vizualizari

Lasă un comentariu