CPSF Nr. 04 / martie 2013

Comandă acum!

Cronicile oamenilor iridium

Deci habar n-am care-i treaba cu amintirea cețoasă despre ce numeau „trecut“ (și nici nu-mi pasă), da’ îmi pare c-au scos-o excelent la capăt cu viitorul. Vechii își umflaseră capetele cu neliniști: „încălzirea“, „extincția“, „secătuirea“, „singularitatea“, „durabila“. Păi mai durabilă ca lumea noastră nu-mi închipui alta, vreodată.

Elegie pentru un tânăr elan

În noaptea care a urmat după ce a săgetat tânărul elan, Kosonen a încercat să scrie un poem în jurul focului de tabără.

Era sfârşit de aprilie şi pământul era încă acoperit de zăpadă. Îşi făcuse deja un obicei din a sta afară seara, pe un buştean lângă foc, în mica poiană în care îşi avea şi coliba. Lui Otso îi plăcea mai mult să stea afară, iar Kosonen prefera compania ursului decât să stea singur. Ursul sforăia zgomotos, cocoţat pe grămada lui de crengi de brad.