CPSF Nr. 02 / ianuarie 2013

Comandă acum!

Marte, marea iubire a SF-ului

Odată cu „Împăratul de pe Marte“, Allen Steele încheie o perioadă de 125 de ani în care a patra planetă de la Soare a fost cel mai exploatat, cel mai explorat și cel mai folosit spaţiu extraterestru întâlnit în literatura speculativă. La fel ca și „Un Trandafir pentru Ecleziast“, care a încheiat acum șaizeci de ani într-un mod poetic și nostalgic idila SF-ului cu canalele de pe Marte și tema civilizaţiilor decăzute, „Împăratul de pe Marte“ reprezintă punctul terminus al unei călătorii fabuloase, în care Planeta Roșie a fost cea mai uzitată și plauzibilă poartă prin care viaţa de pe Pământ putea evada și supravieţui Altundeva, dar și locul de unde extratereștrii veneau, cu intenţii dușmănoase sau gânduri de pace, în vizită pe Planeta Albastră.

Împăratul de pe Marte

Acolo sus există multe feluri de a o lua razna. Stai îngrămădit într-un modul de pasageri, nu mai spaţios decât o rulotă, iar până ajungi la destinaţie s-ar putea să începi să crezi că universul nu există decât în mintea ta: se numește sindromul solipsistului și am văzut asta întâmplându-se de câteva ori. Împarte modulul cu vreo cinci sau șase tipi care nu se au prea bine, iar după trei luni vei dormi cu un cuţit legat la coapsă. În tot timpul ăsta fă ture duble, fără să te odihnești mai deloc și cel mai probabil vei suferi de depresie. Adaugă carenţa de vitamine, din cauza dietei sărace, și deja poţi să ajungi la epuizare.