NOAPTEA SANYASINILOR – Rodica Bretin

CPSF Nr. 16 / martie 2014  | 03.04.2014

Rodica BretinÎntunecând întunericul iată porțile luminii
Yosano Akiko, Haiku

Ascuțit, strident — concentrând întreaga energie somatică într-un singur elan dominator — țipătul păru să despice pereții metalici. Lama de lumină viorie a sagarei țâșni spre pieptul lui. Parând, fasciculul alb-ivoriu al armei sale îi frânse fulgerarea.

Destins, cu genunchii ușor îndoiți, Sheerin reveni la o poziție aparent relaxată. Celălalt nu se clintea. Chipul, mască imobilă, împietrise într-o determinare calmă. Nu-i putea ghici gândurile în mintea protejată de psihocâmpul inhibant. Ochii dilatați oglindeau Kyi-ul său interior, anticipându-i mișcările perfect controlate.

Sheerin se concentră, repetând instinctiv cuvintele sacre:
„Nicio șovăire, nicio clipă de reflecție înaintea atacului. Inerția provoacă rupturi în curgerea fluidului vital, voința e un obstacol.“

Își îndreptă atenția asupra propriei respirații. Simți o ușoară contracție în partea inferioară a abdome nului,acumularea energiilor pregătind descătușarea finală. Lovitura porni instantaneu, din ea însăși, fără s-o fi gândit, dublată de strigătul sălbatic, venit din abisurile inconștientului. Ca într-o stază hipnotică, în care mișcările sunt derulate cu stranie lentoare, văzu avântul secerat al adversarului, căderea înceată — aproape o plutire, sângele pătând veșmântul larg, de un alb imaculat.

Cu mâinile încleștate încă pe mânerul armei, Sheerin îngenunche lângă trupul bătrânului Fara și îi atinse fruntea. Contactul telepatic fu zguduitor, total, cum nu se întâmplase niciodată până atunci. Pe măsură ce Kyi-ul cerebral îl părăsea, trăsăturile maestrului începeau să capete rigiditate și un zâmbet transfigurat, împăcat cu sine, ilumina obrazul zbârcit: în ultimele clipe, Fara își dorise cu fervoare revelația inițiatică în moarte.Colectia de Povestiri Stiintifico-Fantastice (CPSF) Anticipatia Nr.16

Pe Sheerin, înțelegerea aceasta din urmă îl duru. Copleșitor nu era sentimentul de milă sau regret, ci senzația organică de vid, ca și cum, odată cu dispariția mentorului spiritual, o parte esențială a ființei sale fusese amputată.

Repetând gesturile unui ritual ancestral, desprinse de pe degetul bătrânului inelul ce purta semnul heraldic al castei veddalilor.

„Stadiul ultim al cuvântului este tăcerea. Adevăratul veddal va pieri de sabia discipolului, iar mentalele lor se vor contopi într-o singură entitate“, spunea Yasrada, arta de a vedea clar în propria natură. Învingându-l,
Sheerin devenea Fara, așa cum se identificase cu toți cei uciși înainte.

„Pentru ce trăiești?“ auzi întrebarea-gând a maestrului.

„Ca să aflu cine sunt“, răspunse, rememorând destinul stocastic al miilor de nenorociți de la nivelurile inferioare. Duceau o existență de vierme, târându-se prin labirintul galeriilor, în așteptarea ceasului când altarele se deschideau pentru a-i hrăni… De secole, prin jertfe și retenție, veddalii se ridicaseră deasupra celorlalți. Cuceriseră pe rând zeci de niveluri și coridoare, tot mai sus pe spirala universului de metal.

Fragment din nuvela Noaptea Sanyasinilor , de Rodica Bretin, publicată integral, la Editura Nemira, în revista Colectia de Povestiri Stiintifico-Fantastice (CPSF) Anticipatia Nr.16.

 

Tags: ,
1497 vizualizari

Lasă un comentariu