Kim Stanley Robinson, “2312”

CPSF Nr. 07 / mai 2013  | 13.06.2013

Kim-Stanley-Robinson

Unul dintre cei mai de seamă scriitori contemporani de science-fiction, americanul KIM STANLEY ROBINSON s-a născut în 1952 în Waukegan, statul Illinois, dar la vârsta de doi ani s-a mutat în Orange County, statul California. În 1970 s-a înscris la University of California-San Diego (UCSD) pe care a absolvit-o cu B.A. în Literatură în 1974. În 1975 a obținut M.A. în engleză la Boston University, după care a revenit la UCSD pentru doctorat. În 1982 și-a terminat teza de doctorat; o versiune a acesteia a fost publicată în 1984 sub titlul The Novels of Philip K. Dick.

În 1978 Robinson s-a mutat în nordul Californiei, în Davis, unde a lucrat într-o librărie și a petrecut mult timp drumețind prin munți. Aici a cunoscut-o pe Lisa Howland Nowell, chimistă, cu care s-a căsătorit în 1982. A predat o vreme la UC Davis, după care și-a urmat soția, mai întâi în Elveţia timp de doi ani, unde Robinson a devenit scriitor liber-profesionist, apoi în Washington timp de patru ani, unde s-a născut primul lor fiu. În 1991 a revenit în Davis, unde s-a născut al doilea lor fiu.

Robinson a început să publice romane în 1984 și este autorul a 15 romane și 8 volume de povestiri. Opera lui a fost descrisă ca „science-fiction umanist“ și „science-fiction literar“; temele sale majore sunt umanismul, utopia, transcendentalismul și ecologia. El însuși este un avocat îndârjit al genului SF pe care-l consideră una dintre cele mai puternice forme literare. În limba română i-au fost traduse Marte roșu, Marte albastru, Marte verde (Ed. Nemira, 2006) și 50 de grade sub zero (Ed. Tritonic, 2008), 40 de semne de ploaie (Ed. Tritonic, 2010).

A fost premiat cu Hugo în 1994, pentru cel mai bun roman, Marte verde, și în 1997 pentru Marte albastru. Premiul Nebula i-a revenit în 1986, pentru cea mai bună nuvelă „The Blind Geometer“, în 1993 pentru Marte roșu și în 2012 pentru cel mai bun roman, 2312, în curs de apariție la Editura Nemira. I-au fost decernate și World Fantasy, în 1983, pentru cea mai bună nuvelă, „Black Air“, John W. Campbell Memorial în 1991, pentru cel mai bun roman SF, Pacific Edge, și British SF în 1993, pentru cel mai bun roman, Marte roșu.

Marte Albastru - Kim Stanley RobinsonSoarele este întotdeauna pe punctul de a răsări. Mercur se rotește atât de lent, încât poți să mergi suficient de repede pe suprafaţa lui stâncoasă pentru a rămâne în fața zorilor și foarte mulți procedează ca atare. Destui au făcut din asta un mod de viață:merg aproximativ spre vest, menținându-se permanent în fața zilei prodigioase. Unii se grăbesc de la un loc la altul, oprindu-se pentru a examina fisuri pe care le-au inoculat mai devreme cu metalofite obținute prin biometalurgie, răzuind rapid orice reziduuri acumulate de aur, tungsten sau uraniu. Însă majoritatea o fac doar pentru a întrezări soarele.

Fața străveche a lui Mercur este atât de neregulată, încât terminatorul planetei, acolo unde răsar zorii, este un clarobscur negru și alb – adâncituri de culoarea cărbunelui perforate ici și colo de puncte orbitor de albe, care cresc și cresc, până când totul este la fel de strălucitor ca sticla topită și începe ziua cea lungă. Zona aceasta mixtă de soare și umbre ajunge adesea la treizeci de kilometri lățime, chiar dacă pe o câmpie plată orizontul se găsește la numai câțiva kilometri depărtare. Însă foarte puțin din suprafaţa lui Mercur este plată. Toate rocile vechi continuă să fie acolo, ca și unele faleze prelungi de la prima răcire și comprimare a planetei. Într-un peisaj atât de accidentat, lumina se poate ivi brusc dinapoia orizontului estic, pentru ca apoi să sară spre vest și să atingă o proeminență îndepărtată. Toți cei care merg pe jos trebuie să țină seama de posibilitatea aceasta, să știe când și unde apare cea mai lungă întindere de soare… și unde pot fugi spre umbră, dacă se întâmplă să fie prinși în exterior.

Sau dacă stau locului în mod deliberat. Fiindcă mulți se opresc în timpul călătoriilor pe unele stânci și buze de cratere, în locuri marcate de stupe, tumuli, petroglife, inuksukuri, oglinzi, ziduri, goldsworthy-uri. Solmergătorii stau lângă ele, cu fața spre est, așteptând.

Traducere din limba engleză de MIHAI-DAN PAVELESCU.

Fragment din romanul “2312”, de Kim Stanley Robinson publicat in revista CPSF7.

Tags: , , , , ,
1608 vizualizari

Lasă un comentariu