HARD SF – Norman Spinrad

Hard SFÎn ciuda impresiei generală că hard SF-ul, fiind nucleul pur și dur al genului, este din start limitat la un grup restrâns de cunoscători sofisticaţi, nu este imposibilă nici apariţia curiozităţii numită bestseller hard SF.

A FOST IDENTIFICAT CU SUBGENUL SF DE TIP „NITURI ȘI șuruburi“. Editorialistic, John W. Campbell e socotit drept întemeietorul lui. Istoria i-a fost reconstituită plecând tocmai de la Jules Verne. Definiţiile care i s-au dat s-au raportat întotdeauna la cei mai de seamă exponenţi: Arthur C. Clarke, Hal Clement, Robert L. Forward, Poul Anderson, Gregory Benford. Benford însuși compară tot restul SF-ului cu „un joc de tenis fără fileu“, plasându-l astfel în postura de centru estetic al genului.

Bineînţeles, e vorba despre hard science fiction.

Hard science fiction a fost, în general, recunoscut drept o subcategorie a SF-ului cam din momentul în care genul însuși a devenit obiectul propriei sale critici literare interne, dar, chiar și după atâta vreme, stabilirea unei definiţii exacte rămâne dificilă.

În linii mari, acest lucru s-a produs prin plasarea sa ca termen într-o serie de antiteze, sensul sintagmei „Hard SF“ modificându-se în consecinţă.

Deși nu chiar cu aceste cuvinte, Jules Verne l-a acuzat pe H.G. Wells că nu se folosește de hard SF pentru a intelectualiza „romanţul știinţific“ pe care Verne îl considera a fi propria-i creaţie.

În timpul „Vârstei de Aur“ a SF-ului din anii ’30 – ’40, textele publicate de John W. Campbell Jr. în Astounding erau socotite hard SF, pentru a fi diferenţiate de aventurile interplanetare ce constituiau materia primă a revistelor SF „mai puţin serioase“.

În anii ’50, când centrul de greutate al genului s-a deplasat spre Galaxy și The Magazine of Fantasy and Science Fiction, ambele promovând un SF axat pe „știinţe soft“ cum erau psihologia și sociologia, hard

SF-ul a fost global definit drept ficţiune ancorată în „știinţele hard“ ale fizicii, astronomiei, chimiei, luând în consideraţie, la o adică, și biologia.

De-a lungul curentului New Wave al anilor ’60, hard SF-ul a devenit, mai mult sau mai puţin justificat, un ideal exemplu de SF anti-New Wave, folosit ca atare atât de școala New Wave, cât și de criticii ei.

Odată cu deceniul ’70 și voga science fantasy, hard SF-ul a devenit ultimul bastion al SF-ului pur și dur în lupta contra hibridizării genului.

În anii ’80, câţiva dintre scriitorii de gen – și mă refer în primul rând la Gregory Benford – au ajuns să considere hard SF-ul ca o antiteză a cyberpunk-ului; totodată însă, există destui cyberpunks care susţin sus și tare că ei sunt cei ce scriu hard SF tradiţional.

Deci, ce este hard science fiction? Cine îl scrie? Toţi cei ce-l practică scriu același lucru? Este într-adevăr el centrul estetic, esenţial, al literaturii SF?

 

Traducere din limba engleză de CRISTIAN LĂZĂRESCU.

Fragment din „The Hard Stuff“, Science Fiction in the Real World de NORMAN SPINRAD, publicată integral în Colectia de Povestiri Stiintifico-Fantastice (CPSF) Anticipatia Nr.10.
 

Tags: , ,
1416 vizualizari

Lasă un comentariu