G.R.R. Martin – O NOAPTE LA HANUL TĂULUI

O noapte la hanul Taului(…) acum vrăjile i se scurgeau din minte

ca apa printre degete și până și acelea

pe care le mai stăpânea îi ieșeau mai slabe

de câte ori era chemat să le facă.

Și mai erau și săbiile-umbre.

Unii pretindeau că erau metamorfi

cu feţe maleabile precum ceara de lumânare.

 

Molloqos Melancolia înainta prin întunericul violet, purtat deasupra pământului într-o lectică de fier, de către patru deodanzi morţi.

Deasupra lor atârna un soare umflat, pe care continente de cenușă neagră se răspândeau în fi ecare zi, acoperind oceane de flăcări de un roșu palid, muribunde. În spate și în faţă, pădurea se contura ameninţătoare, stăpânită de umbre stacojii. Înalţi de peste doi metri și negri ca onixul, deodanzii purtau fuste zdrenţuite și nimic altceva. Deodandul din faţă, din partea dreaptă, mai proaspăt decât ceilalţi, se fleșcăia cu fiecare pas. Gazos și balonat, din carnea lui intrată în putrefacţie se scurgea alene, prin nenumăratele găuri pe care i le făcuse Excelentul Spray Prismatic, un lichid vătămător. În urma lui rămâneau pete umede pe drum – o cărare străveche și acoperită de bălării, ale cărei dale fuseseră așezate în zilele glorioase ale orașului Thorsingol, acum o amintire din ce în ce mai ștearsă în mintea oamenilor.

Deodanzii înaintau la trap, leghe după leghe. Fiind morţi, nu simţeau aerul rece, nici pietrele crăpate și sparte pe care călcau. Lectica se clătina într-o parte și-n alta, într-o mișcare lină, care-i amintea lui Molloqos de cum îl alintase mama lui în leagăn. Chiar și el avusese o mamă cândva, dar asta fusese cu mult timp în urmă. Vremea mamelor și-a copiilor trecuse. Rasa umană se stingea, în timp ce grubii, erbii și pelgranii puneau stăpânire pe ruinele pe care le lăsa în urmă.

CPSF 20-21Dar cugetatul la asemenea lucruri nu făcea decât să-i adâncească melancolia. Molloqos prefera să citească din cartea pe care o ţinea în poală. După trei zile de încercări inutile de a memora încă o dată Excelentul Spray Prismatic, pusese deoparte cartea de magie, un tom voluminos, învelit în piele crăpată, de un roșu aprins, cu clape și balamale din fier negru, și luase un volumaș de poezie erotică scrisă în ultimele zile ale Imperiului Sherit, ale cărui cântece de dragoste trupească pieriseră cu eoni în urmă. În ultima vreme, fusese atât de deprimat, încât nici versurile acelea nu-l mai învârtoșau, dar cel puţin cuvintele nu se transformau în viermi care se zbăteau pe hârtie, cum aveau obiceiul cele din cartea de magie. După-amiaza prelungă a lumii lăsase loc înserării, iar în amurgul acela nesfârșit, până și magia începuse să crape și să se stingă.

În vreme ce soarele umflat cobora încet către apus, cuvintele erau tot mai greu de citit. Închizând cartea, Molloqos își trase Mantia cu Înfăţișare Fioroasă peste picioare și urmări cum trec copacii pe lângă el. În lumina searbădă, păreau unul mai sinistru decât celălalt, iar el întrezărea siluete mișcându-se în tufișuri, deși, când întorcea capul ca să le vadă mai bine, ele se făceau nevăzute.

 

Pe o tablă de lemn crăpată și bășicată de la marginea drumului citi:

HANUL TĂULUI

La jumătate de leghe

Renumit pentru ţiparii șuierători

Nu i-ar strica să facă popas, deși nu avea pretenţii prea mari de la niciun han de la marginea unui drum atât de lugubru și pustiu ca acesta. Grubii, erbii și leucomorfii începeau să mișune îndată după lăsarea întunericului, unii dintre ei destul de flămânzi ca să riște un atac chiar și asupra unui vrăjitor cu înfăţișare fioroasă. Odinioară, nu s-ar fi temut de asemenea creaturi; asemenea altora din tagma lui, avusese obiceiul să se înarmeze cu șase vrăji foarte puternice ori de câte ori fusese nevoit să-și părăsească siguranţa conacului. Dar acum vrăjile i se scurgeau din

minte ca apa printre degete și până și acelea pe care le mai stăpânea îi ieșeau mai slabe de câte ori era chemat să le facă. Și mai erau și săbiile-umbre. Unii pretindeau că erau metamorfi cu feţe maleabile precum ceara de lumânare. Molloqos nu știa dacă era adevărat, dar nu se îndoia de maliţiozitatea lor.

Traducere de Antuza Genescu

Fragment din povestirea O noapte la Hanul Tăului (A Night at the Tarn House, 2009), de G.R.R. Martin, publicată integral de Editura Nemira în Colecția de Povestiri Științifico-Fantastice (CPSF) Anticipația Nr.20 – 21.

Tags: , ,
2999 vizualizari

Lasă un comentariu