Frank Herbert – OPERAȚIUNEA CARUL CU FÂN

Operatiunea Carul cu fan - Frank-HerbertE greu să dai de urma unei bande de fanatici. Și mai greu ar fi, evident, să descoperi linia genetică a oamenilor dedicaţi. Dar problema pe care o avea Orne le depășea pe amândouă!

Când nava de cercetare a Biroului de Investigaţii & Adaptare ateriză pe Marak, la bordul ei se afla un bărbat pe care doctorii nu mai aveau nicio speranţă să-l salveze. Trăia numai pentru că stătea ca într-un pântec, într-o biocapsulă care-i preluase majoritatea funcţiilor vitale.

Îl chema Lewis Orne. Fusese un tip masiv și musculos, roșcat, cu trăsături oarecum asimetrice și fizicul rezistent al unui nativ bine clădit de pe planetă. Înfăţișarea sa, chiar așa placidă cum era în pragul morţii, avea ceva de clovn. Faţa lui arsă, acoperită toată de unguente, părea machiată pentru un spectacol al ciudăţeniilor.

Marak e capitala Ligii, iar centrul medical I-A de aici e probabil cel mai bun din galaxie, dar a acceptat biocapsula și pe Orne mai degrabă ca pe-o curiozitate decât din alte motive. Bărbatul își pierduse un ochi, trei degete de la mâna stângă și o parte din păr, avea maxilarul rupt și mai multe leziuni interne. Era în șoc de peste nouăzeci de ore.

Umbo Stetson, superiorul direct al lui Orne, se întoarse la „biroul“ său de pe navă după ce o navetă a spitalului preluase biocapsula, cu pacient cu tot. Stătea cu umerii adunaţi, mai gârbovit ca de obicei. Trăsăturile lui bine marcate se diminuaseră în riduri cauzate de suferinţă. Uniforma albastră, cu ecusoane, nu-i îmbunătăţea cu nimic aspectul general dezordonat, de golan.

Cuvintele doctorului încă îi răsunau în urechi:

– Tonusul vital al pacientului e prea scăzut pentru a permite înlocuirea organelor afectate. Va mai trăi o vreme datorită biocapsulei, dar…

Doctorul scuturase din umeri. Stetson se trânti pe scaunul său de la birou și se uită afară, prin hubloul deschis de lângă el. Dedesubt, la aproximativ patru sute de metri, pe cosmodromul I-A principal, unde oamenii mișunau de colo-colo ca niște gândaci, răsunau răcnete și zdrăngănituri. Alte nave de cercetare stăteau aliniate alături de a lui Stetson, pe două rânduri ca două ace lungi, cu sclipiri negre și roșii. Se uita la ele fără să le vadă.

„Întotdeauna se întâmplă într-o misiune de rutină“, își spuse. „Niciun indiciu, în afară de o bănuială vagă despre Heleb: funcţiile cele mai înalte erau ocupate exclusiv de femei. Un fapt simplu, neexplicat… iar eu îmi pierd cel mai bun agent!“

Oftă, se răsuci spre birou și începu să scrie raportul: „Nucleul militant de pe planeta Heleb a fost eliminat. Forţa de ocupaţie la sol. Nu se mai așteaptă alte pericole pentru pacea galactică din această sursă. Motivul operaţiunii: Biroul de Redescoperire & Reeducare – după doi ani petrecuţi pe planetă – nu a reușit să detecteze semne de militantism. Indiciile majore au fost: 1) o castă conducătoare alcătuită exclusiv din femei și 2) diferenţa mare dintre numărul bărbaţilor și cel al femeilor, mult peste plafonul Lutig! Agentul de teren senior Lewis Orne a aflat că femeile din casta conducătoare controlau sexul fătului în momentul concepţiei (vezi detaliile atașate) și formaseră o armată de bărbaţi sclavi, pentru a se menţine la conducere. Agentul R&R a fost secat de informaţii, apoi ucis. Armele construite pe baza informaţiilor respective i-au provocat răni mortale agentului de teren senior Orne. Nu se așteaptă să supravieţuiască. Așadar, recomand să fie decorat cu Medalia Galactică, iar numele lui să fie adăugat pe lista celor căzuţi la datorie.“

Stetson împinse pagina la o parte. Atât era sufi cient pentru ComGO, care nu citea niciodată altceva decât prima pagină. Detaliile erau pentru aghiotanţii lui, să le mestece și să le digere, iar ei mai puteau aștepta. Stetson apăsă butonul interfonului și ceru dosarul lui Orne, apoi se apucă de treaba pe care o detesta cel mai mult: anunţarea celor mai apropiate rude. Citi cu buzele ţuguiate:
Planeta natală: Chargon. În caz de accident sau deces, se va anunţa dna Victoria Orne, mamă.

Răsfoi dosarul, fără niciun chef să trimită mesajele pe care le ura. Orne se înrolase în Marina Marak la șaptesprezece ani – fugise deacasă –, iar mama sa își dăduse consimţământul ulterior. Peste doi ani: transfer cu bursă la Uni-Galacta, școala R&R aici, pe Marak. După cinci ani de învăţătură și o misiune R&R pe teren în palmares, fusese recrutat de I-A, pentru detectarea militanţilor, pe Hammel. Și, peste alți doi ani… kaput!

Traducere de Antuza Genescu

Fragment din povestirea Operațiunea Carul cu Fân (Operation Haystack, 1959), de Frank Herbert, publicată integral de Editura Nemira în Colecția de Povestiri Științifico-Fantastice (CPSF) Anticipația Nr.20 – 21.

 

Frank Herbert

Tags: , , , ,
3846 vizualizari

Lasă un comentariu