Efecte Relativiste – Gregory Benford

Efecte RelativisteNava uriașă, din care ei alcătuiau o parte, înainta prin coridorul îngust dintre două galaxii spirale majore. În dreapta cupolei, corpul uneia dintre galaxii părea un vârtej de lumină, puncte sclipitoare aidoma unor grăunţe de nisip prinse într-o tornadă. În jurul nucleului strălucitor, norii luminoși ai braţelor spirale își croiau drum prin discul plat, tăind norii negri de praf ca un râu prin junglă. Ici-colo, din dezordinea discului se înălţau turnuri negre, acolo unde masele de sfărâmături  interstelare se înălţaseră din planul galactic, împinse de ciocnirile dintre nori sau de exploziile unor stele tinere.

 

INTRARĂ ÎN VESTIAR FLECĂRIND VRUTE ȘI NEVRUTE, RÂZÂND și strigând. Tonalităţile grave se rostogoleau răgușite și grosolane. Deasupra lor, notele feminine, mai acute, ţâșneau ușoare, melodioase, asemenea unor săgeţi.

Femeile aveau o graţie sobră, preocupată; munceau din greu cot la cot cu bărbaţii. Erau o duzină și se dezbrăcară repede și eficient; cu sfiala uitată de mult, concentrându-se deja asupra detaliilor de lucru.

– Iești în stare, Nick? întrebă Jake, trăgându-și șortul și fixându-și alveolele de protecţie la genunchi și coate.

Avea pielea roșie și tăbăcită de anii de servolinie.

– Cred că fac faţă, replică Nick. Am dat deja de plasmă destul de densă. O să curgă o grămadă prin gură.

Era solid, dar lăsa impresia de ușurinţă și viteză, croit ca un boxer, cu umeri largi și încheieturi groase.

– Grămezi dă flux, făcu Jake. Ușor dă dat în bară.

CPSF 12-13– N-am ajuns s-o dăm în bară pentru că pe conductă apar niște ioni suplimentari.

– Mde. Iești destul dă sus pă scară, dân câte ţin minte.

– Îmhî. Număru’ unu, cân’ m-am uitat ultima oară, interveni Faye de alături.

Izbucni în râs, un hohot puternic care se rostogoli prin vestiar, făcându-i pe toţi să ridice privirile.

– Facem pariu că știu ce te roade, eh, Jake?

Jake făcu un gest obscen în direcţia ei și continuă:

– Te simţi bine, Nick?

– Ce crezi, că m-au lăsat nervii? scuipă Nick cu o ferocitate bruscă.

Am o răceală, atâta tot.

– Ar fi dă rușine să dai ’napoi, rosti Faye vicleană, când iești atât d-aproape dă câștig, dă avansare.

Își puse bluza, aranjându-și sânii mari.

Nick o privi. Necazul era că, după ce lucrezi destul de mult alături de o femeie, ea îţi apare ca un alt concurent. Cândva, se gândise să se dea la Faye – uneori, arăta de-a dreptul bine – însă, acum nu era decât o profitoare, gata să-l împingă într-un vârtej, la prima ocazie. Chestia era că nu-i oferise niciodată ei – sau oricărui altul – posibilitatea de a-l ataca din vreun unghi mai curios, care să-i imprime un impuls neașteptat. Îi studie nepăsător mișcările experte, în timp ce îmbrăca harnașamentul pentru conectori. Avea totuși ceva…

– Dacă mai faci o cursă bună, continuă Faye insinuantă, poţi obţine promovarea. Io așa zic.

– Contează ce zic cei de sus, de pe puntea A.

– Vai, vai, ţţţ, exclamă Jake.

Nu putea rezista să nu împungă, mai ales că știa că-l putea irita pe Nick. Acesta rămase însă tăcut, trăgându-și impasibil sistemele neurale.

 

Traducere de Mihai-Dan Pavelescu

Fragment din povestirea “Efecte Relativiste” de Gregory Benford (Relativistic Effects), publicată integral în revista Colecția de Povestiri Științifico-Fantastice (CPSF) Anticipația Nr.12-13.

Tags: , ,
1636 vizualizari

Lasă un comentariu