Despre istoriile alternative – Alina Sârbu

CPSF Nr. 08 / iunie 2013  | 17.07.2013

istorii alternative„Ficţiunea trebuie să fie plauzibilă. Tot ce are de făcut istoria e să se întâmple.“
HARRY TURTLEDOVE

Interbalkapress, 17 aprilie 2010
MITINGUL PAN-ROMÂN SE SFÂRȘEȘTE ÎNTR-O EXPLOZIE DE VIOLENŢĂ (BUCUREȘTI, MUNTENIA) Grădina Cișmigiu, unul dintre cele mai frumoase și mai populare parcuri publice ale Munteniei, a devenit locul unei adevărate băi de sânge ce a urmat ciocnirilor dintre pan-români și paveliști cu forţele de poliţie locale. Iniţial, mitingul își propusese să prezinte doar câţiva vorbitori ai cauzei pan-românești, care au exprimat îngrijorările lor referitoare la ceea ce ei consideră poluarea României de către elemente străine […]. Una dintre ţintele urii lor o reprezintă soţul Reginei Elena I, Prinţul Consort născut în Xliponia, Luc de Mersdon. Mulţi pan-români se opun în mod deschis statutului fiicei cuplului regal, Prinţesa Anira, care poartă numele unui sfânt xliponian (regina și familia sa au fost siliţi să plece în exil în tipul epocii SNOR-iste și și-au găsit adăpost în Xliponia). Cu puţină vreme în urmă, prinţesei în vârstă de 17 ani i-a fost oferit drept reședinţă oficială Palatul Creţulescu, care se află în vecinătatea Grădinii Cișmigiu. […]

Trei protestatari au fost uciși în timpul busculadei care a urmat și poliţia a încercat să-i aresteze pe cei care se făcuseră vinovaţi de violenţe. […] Peste douăzeci de arestări au fost făcute la faţa locului. Președintele român (și cetăţeanul muntean) Nicodim Popescu a cerut deschiderea unei investigaţii oficiale a incidentelor care să fie întreprinse de Federaţia însăși. Nepotul lui Popescu este căsătorit cu Prinţesa Sofia, sora Reginei Elena I și următoarea în ordinea succesiunii la tron după prinţesa Anira. El este un pan-român declarat și crede în promovarea a ceea ce el numește «cultura românească unică», precum și în «recuperarea» Transilvaniei.“

(ib.frath.net/w/News/20100417, wiki-ul proiectului III Bethisad)

„După încheierea administraţiei Schurtz, elementele anglo-saxone recâștigă pentru scurtă vreme președinţia între 1893 şi 1897, dar reușesc să devină atât de nepopulare, încât în următoarele două decenii puterea va fi în mod hotărât plasată în Uniune și, astfel, în mâinile germanilor. Aceasta este perioada în care, pentru prima oară, un mare număr de membri ai minorităţii anglo-saxone aleg asimilarea în locul opoziţiei, iar mulţi Smith-i și Hooveri își schimbă numele în Schmidt și Huber, își cresc și își educă, totodată, copiii în spirit german. Proeminenţi printre cei care fac această alegere sunt, desigur, cei care vor deveni mai târziu președinţii Theodor Roosevelt și Herbert Karl Huber, acesta din urmă născut Hoover.

Aceasta este și perioada în care înfloresc în America numeroase afaceri germane. Să menţionăm doar câteva: lanţul de magazine Blumenthal, fabricile de avioane Boeing, produsele electrice Wistinghausen și automobilele Kreisler și Stutenbecker ar trebui să fie cunoscute tuturor. Armata este, de asemenea, dominată de germani precum Georg A. Köster, faimos pentru modul dur în care a tratat bandele de mercenari americani care încercau să treacă din America de Est în America de Vest, comandantul din Cel de-Al Treilea Mare Război, Johannes J. Pförsching, și generalii din Cel de Al Patrulea Mare Război, Dwight D. Eisenhauer și Carl A. Spaatz, precum și amiralul Thomas W. Nimitz.

Lovitura finală îi este aplicată elementului american în timpul Celui de Al Treilea Mare Război, în care America de Vest, confruntată cu toate naţiunile anglo-saxone hotărâte să o distrugă, și-a îmbrăţișat, în cele din urmă, pe deplin, germanitatea. Pe măsură ce se luptau împotriva invaziei anglo-saxone, un impresionant număr de 800 de orașe și-au schimbat numele din unele cu sonorităţi englezești în unele mult mai patriotice, la fel cum au făcut și milioane de oameni. Atunci a devenit New Yorkul Neu Wilhelms hafen, Chicagoul, Schurzhafen, iar Saint Louis s-a transformat în Bismarck. Încununarea acestui proces a avut loc atunci când, drept urmare a divizării fostelor State Unite ale Americii, America de Vest a fost redenumită, simplu, Amerika.“

(Henrick Krog, Amerika. The German United States, http://www.changingthetimes.net/samples/USCW/war_of_secession.htm)

Ce-ar fi fost dacă…?

Cele două citate de mai sus sunt extrase din două istorii alternative create și postate de fani ai acestui gen pe două site-uri dedicate, wiki-ul proiectului III Bethisad (constructul unei lumi și al unei istorii imaginate în 1996 de Andrew Smith pentru limba sa inventată, Brithenig, o formă de latină ce s-ar fi dezvoltat în Britannia, și care a atras de  atunci nenumăraţi fani imaginându-și o cronologie alternativă și un întreg univers) și ChangingTimes. Selecţia ar putea fi mult mai mare: am fi putut cita, spre exemplu, fanzine intrate în legendă, precum The Grantville Gazette, în care toate operele se înscriu în așa-numitul „univers 1632“, seria de istorie alternativă numită și „Cercul de Foc“ inventată de Eric Flint în care un orășel american este transportat în miezul Războiului de 30 de ani. Am fi putut selecta dintre nenumăratele thread-uri deschise pe diversele grupuri de discuţii sau de pe site-urile unor societăţi precum soc.history.what-If (pe al cărei forum s-au discutat nu mai puţin de 107 268 de scenarii alternative!). Asta fără a începe măcar să amintim operele scriitorilor profesioniști. Toate sunt mărturii ale fascinaţiei pe care a avut-o și o are încă pentru spiritul uman una dintre cele mai prolifice întrebări pe care ni le putem pune: „Ce-ar fi fost dacă…?“

Fragment din articolul “Despre istoriile alternative” al Alinei Sârbu publicat în revista Colecția de Povestiri Științifico-Fantastice (CPSF) Anticipația Nr.8.

Tags: , ,
1482 vizualizari

Lasă un comentariu