David Brin – OCHII ACEIA

CPSF Nr. 22 / august 2014  | 24.10.2014

David Brin – OCHII ACEIA(…) În seara asta ne începem munca în Anglia, lângă Avebury, împletind şuviţe de grâu galben în inele ordonate, netezite. E o muncă plăcută să arunci cu lasouri de lumină pe deasupra mării de grâne. Vor ieşi nişte cercuri grozave. Oamenii le vor vedea fotografiate în ziarele de dimineaţă şi vor începe să-şi pună întrebări. (…)

Doriți să discutăm despre farfurii zburătoare? Mă temeam eu că despre asta e vorba.

Aşa se întâmplă de fiecare dată când sunt şantajat să fiu bonă de insomniaci, în vreme ce Talkback Larry o şterge la Bimini, pe motiv că are neapărat nevoie de odihnă. Preţ de două săptămâni, trebuie să le răspund ascultătorilor care dau telefon şi pun întrebări despre astronomie şi cosmos. Ştiţi voi, găuri negre şi comete, treburi de-astea. Dar se pare că prima seară trebuie s-o petrecem întotdeauna ciondănindu-ne despre afurisitele alea de OZN-uri.Nu vă agitaţi, domnule… Da, sunt un savant tipic, retras în propriul său turn de fildeş, ieşit de-acolo ca să reprime orice urmă de gândire neconvenţională. Cum zici tu, amice. Adevărul e că am visat şi contacte cu forme de viaţă extraterestră. De fapt, acum fac muncă de cercetare… da, SETI… Căutarea formelor de viaţă extraterestre inteligente… Nu, nici vorbă de vânat OZN-uri! Nu cred că Pământul a fost vreodată vizitat de ceva cât de cât inteligent…

Da, domnule. Sunt convins că aveţi cutii întregi pline cu cazuri şi aţi şi întâlnit personal unul sau doi extratereştri. M-am gândit eu. Am tot auzit poveşti dintr-astea când unul dintre noi a încercat să studieze asemenea „fenomene” cu nişte ani în urmă. A petrecut săptămâni întregi cu fiecare caz, numai ca să descopere că era un balon meteorologic, un avion sau un fulger globular…

Serios? Păi, eu am văzut un fulger globular, amice. Am şi-acum cicatricea pe nas şi binoclul topit, ca să-ţi demonstrez cât de aproape a trecut pe lângă mine. Aşa că nu-mi spune tu mie că-i un mit, ca rahaturile alea zburătoare cu care te tot lauzi!

**

În seara asta ne începem munca în Anglia, lângă Avebury, împletind şuviţe de grâu galben în inele ordonate, netezite. E o muncă plăcută să arunci cu lasouri de lumină pe deasupra mării de grâne. Vor ieşi nişte cercuri grozave. Oamenii le vor vedea fotografi ate în ziarele de dimineaţă şi vor începe să-şi pună întrebări.

Barca noastră sclipitoare din eter pluteşte, scăldată în strălucirea îngăduitoare a Mamei Luni. Nava lustruită are un luciu cald şi jucăuş, ca să pară alunecoasă ochilor de muritor.

E de dorit să fi văzut. Dar niciodată foarte bine.

Fyrfalcon declamă:

– Păstraţi marginile ascuţite! Creaţi fi ecare inel perfect! Să-i facem pe oamenii de ştiinţă să vorbească despre ele ca despre fenomene naturale. Vom avea noi adepţi după munca din noaptea aceasta!

Cândva, ar fi putut fi numit „rege”. Dar ne adaptăm vremurilor în schimbare.

– Am înţeles, domnule căpitan! strigăm, lucrând cu şi mai mult spor. Ascultătoarea noastră ţipă din locul în care s-a cocoţat:

– Oamenii tocmai discută despre noi la radio! Vreţi să auziţi cu toţii?

Scoatem un strigăt vesel de încuviinţare. Deşi urâm tehnologia umană, de multe ori e foarte utilă scopurilor noastre.

**

cpsf22– Hai să ne ocupăm de a doua ta întrebare, ascultătorule. Sunt oare susţinătorii OZN-urilor atât de diferiţi de noi, astronomii, care sondează cu telescoapele în căutarea unor semne de viaţă? Ambele părţi şi-ar dori să descopere alte mentalităţi, alte puncte de vedere, lucruri ciudate şi nemaipomenite.

Ne deosebim însă când vine vorba de dovezi. Ştiinţa ne învaţă să ne aşteptăm, să pretindem mai mult decât nişte mistere sinistre. Ce rost are un puzzle care nu poate fi rezolvat?

Sunt de acord să fi u răbdător, dar n-am de gând să renunţ la a cere universului să aibă logică!

 

Traducere de Antuza Genescu

 

Fragment din povestirea Ochii aceia (Those Eyes, 2008), de David Brin, publicată integral de Editura Nemira în Colecția de Povestiri Științifico-Fantastice (CPSF) Anticipația Nr.22.

 

Tags: , ,
3147 vizualizari

Lasă un comentariu