Dacă Samson n-ar fi întâlnit-o pe Dalila – Octavian Sava

CPSF Nr. 09 / iulie 2013  | 08.01.2014

12 ÎN CARE SE DEZVĂLUIE NIȘTE IDENTITĂȚI FALSE

Au trecut câteva zile. Nicio veste de la Andrei. Nu știam măcar dacă trăiește sau nu. Comisarul ne dăduse dispoziție să nu părăsim cabana. Niciuna din persoanele prezente nu avea voie să treacă dincolo de perimetrul grădinii. Ne supraveghea cineva, dar cine? Nu vedeam pe nimeni!
Iussuf își revenise complet. Ciripea vesel cu Gina.
Gigi continua s-o curteze pe Caty, fără mari rezultate.
De îndată ce se întoarse, comisarul… ne convocă pe toți în salonul cabanei. Sclipirea veselă din ochii locatarilor, manifestată din plin în absența polițistului, se transformase brusc într-o umbră de îngrijorare. Nu știam niciunul ce dezvăluiri senzaționale va face polițistul și poate, exceptându-mă pe mine, fiecare se aștepta și la o acuzație. Primul luat la întrebări fu Gigi:
– Cine e … Malagamba jr?
– N-am niciun amestec! bâigui faimosul baterist.
– Taci! Vorbesc acum cu tânărul Izvoranu. Cine e Malagamba Jr?
– Păi, văd că știți. El e! răspunse intimidat Gigi, arătând spre amicul său orb.
– Nu, nu e el!
– Ba zău că el e, domnule comisar. Îl cunosc bine.
– Dinainte de-a orbi?
– E orb din naștere.
– Nicolae M. Nicolae.
– Cine e Nicolae…? întrebă aproape în șoaptă junele Izvoranu.
– N.M.N. poreclit și Malagamba jr. Este șmenar pe la Intercontinental. Îi duce pe turiști cum că le schimbă dolari sau euro mai favorabil ca le Exchange. Și nici n-a fost vreodată orb!
– Mala, tu vezi? își chestionă Gigi prietenul… Domnule comisar, vedeți? A dat din cap că nu vede.
– Uite cazierul lui cu poză!… Hai, Nae, nu te mai preface! Tu i-ai dat cu bâta în cap domnului Băleanu.
– Nu, vă jur! Da, sunt sau am fost șmenar, dar m-am lăsat!
Gigi îl privea uluit. Nu putea crede că bunul lui prieten, pe care-l ducea de mână ca să nu lovească mobilele, de fapt vede perfect. Replica polițistului îl lăsă pe bietul băiat și mai confuz, chiar speriat:
– Dacă nu Nae a lovit cu bâta, atunci dumneata ai lovit, domnule Izvoranu junior.
– Nu, sări falsul orb în apărarea amicului său. Am fost tot timpul împreună, Gigi n-a comis nimic rău!
– Pe mine încă nu m-ai convins. Dar să trecem mai departe!
Comisarul tuși ca să-și dreagă glasul, apoi își îndreptă privirea către Gina:
– Dumneata, domnișoară, îl iubești pe Iussuf!
– Enorm! răsuflă greu tânăra îndrăgostită.
– Dar știi cine este?
– Cum să nu? V-am mai spus. Este un șeic din Dubai.
– Și ai aflat chiar tot ce trebuia să știi?
– Bineînțeles! Dubai este un port din Golful Persic, aparținând Emiratelor Unite, respectiv Emiratului Oman. Populația: 200 00 de locuitori. Mai doriți cumva și alte informații?
– Nu, este mai mult decât suficient! Dar să facem și o foarte mică verificare.
Comisarul deschise ușa și lăsă să intre o doamnă de vârstă mijlocie, îmbrăcată într-un superb costum arăbesc. Apoi îi spuse lui Iussuf:
-Această distinsă doamnă vine din țara dumitale. Dar vorbește și românește. Alteță, binevoiți să schimbați doar câteva cuvinte cu o conațională?
Iussuf rămase câteva clipe pe gânduri, apoi, când doamna i se adresă într-o limbă pe care niciunul dintre noi nu o cunoștea, șeicul îi răspunse, vorbind la fel de curgător. Gina bătu din palme încântată.
– Vedeți?! exclamă ea. Iussuf al meu este într-adevăt un prinț din Dubai.Vorbește corect limba, doamnă?
– Fără cusur! răspunse străina.
Iussuf zâmbea și el fericit. Comisarul o luă de-o parte pe reprezentanta Islamului și o întrebă destul de tare, pentru a putea fi auzit de toți cei de față.
– Spuneți-mi, vă rog, în ce limbă ați vorbit?
– În a noastră, așa cum am învățat-o de la părinți.
– Și care este această limbă?
– Romanes, adică țigănește, ce altă limbă să mă învețe?
– Și cum vă numiți?
– Jenica Duțu Brebenel.
– Ce-i mascarada asta? țipă Gina, dar parcă avea un nod în gât.
– Comisar bate joc la Iussuf. Vehemez protestat!
– Protestez vehement, traduse Gina.
Deși tuciuriu, șeicul se făcuse la față ca un morcov.
– Eu ce fac acum? întrebă Jenica Duțu Brebenel.
– Faci așa cum am vorbit! îi răspunse comisarul.
– Înțeles, șefu’!
Spunând acestea, doamna își scoase superbul costum arab și rămase într-o fustă largă și colorată și o cămașă subțire de borangic. Comisarul îi zâmbi binevoitor.
– Nu mi-ați spus de unde sunteți de fel?
– Din București, maică, de pe Ferentari. De unde să fiu?
– Nu cumva l-ai întâlnit pe-acolo și pe dumnealui?
– Iussuf învățat țigănește la Universitate! sări bravul șeic.
– Bine, Alteță, îl liniști Apostolescu, acum taci și stai la locul tău.
Cum doamna dădea semne de nerăbdare, comisarul o conduse până la ușă și după ce îi sărută mâna îi dădu ceva. Distinsa reprezentantă a sexului frumos îi aruncă o privire ucigașă.
– Haoliu! Numai 60 de lei, după atâta trudă! Arză-v-ar focu’ de zgârie-brânză ce sunteți! Lua-v-ar dracu’ să vă ia! Huo!
După ce-și vărsă amarul, femeia ieși trântind ușa.
– Ei, și cum, domnule șeic, spune-mi, te rog, numele dumitale adevărat, reluă comisarul interogatoriul.
– Domnu’ Comisar, nume de la mine este Iussuf Ali Ben Mahmud Iskander.
– Dar Florică Geană, zis Manglitorul, zis și Iarba Fiarelor pentru dibăcia cu care deschizi seifurile. Ale cui porecle sunt?
– Seiful nu l-am deschis eu!
– Nici nu am pretins asta! Încă nu! Deocamdată încerc să-i deschid ochii domnișoarei Gina.
– Eu te iubesc sincer, Gina , murmură oftând falsul șeic. Dar dacă ți-aș fi spus că sunt un biet țigan, atunci n-ai fi vrut nici măcar să te uiți la mine.
Comisarul se prefăcu că-și șterge o lacrimă.
– Sărmană victimă! Să nu-l crezi, Gina. Nu ești prima lui pradă și Iussuf nu e singura lui identitate. Câteodată mai e și proprietar de cazino în Brazilia, alteori este fermier în Mexic. Mă rog, orice se potrivește cu tenul său mai brunet. Ca s-ajungă la CD-ul tatălui tău s-a dat șeic, iar tu l-ai crezut, deși parcă îl mai văzuseși vânzând marijuana și hașiș prin Grozăvești. Cred despre cămin că se numește așa din cauza grozăviilor ce se mai petrec pe-acolo.
– Eu, niciodată… își ridică glasul șeicul detronat.
– Bineînțeles! Tu niciodată n-ai păcătuit cu nimic. Nici nu l-ai pocnit pe domnul Miron ăsta cu bâta în cap.
– Eu? Să mă bată Dumnezeu dacă… L-ați găsit pe domnul Miron în odaia lui Malagamba? Păi Malagamba, care nici orb măcar nu e, l-a lovit! Eu însumi nu am fost lovit tot de el?
– Lasă-l pe Malagamba, căci cu el o să mai vorbim. Deocamdată ieșiți cu toții afară, pentru că vreau să vorbesc cu doamna Izvoranu. În orice caz, nu vă îndepărtați! Vă anunț că vila e înconjurată de poliție. Dumneavoastră, doamnă, rămâneți!
Tinerii ieșiră unul după altul. Nora aștepta emoționată întrebările lui Apostolescu. Și nici eu nu eram mai puțin emoționat. Dar doamna Izvoranu se dovedi mai puternică. Luându-și un aer disprețuitor, îl întrebă înțepată pe comisar:
– De la mine ce doriți, domnulr colonel? Sau general?
– Simplu comisar!
– Ce doriți, domnule simplu comisar?
– Să vorbim despre Jurgen Bauer!
– A murit, ați uitat?
– N-am uitat. Dar am să vă reamintesc eu că v-ați întâlnit cu asistentul lui Bauer, după moartea savantului.
– Eu? Să mă bată…
– Dacă nu v-a bătut soțul dumneavoastră, nu vă mai bate nimeni! Carevasă zică v-ați întâlnit cu asistentul.
– Nu-i adevărat.
– Avem fotografii.
– Urmăriți oamenii ca pe vremea împușcatului.
– Dacă e necesar! Ce v-a întrebat asistentul?
– Ce mai fac! Și i-am răspuns că bine!
– Doar atât? De CD-ul domnului Izvoranu nu v-a întrebat nimic?
– Nu!
– Nici că-l ține în seif?
– Nici!
– Și atunci, de ce i-ați cerut soțului cheile de la seif?
– Ca să-mi închid niște bijuterii pe care le am de la mama. Andrei n-a fost în stare să-mi cumpere măcar un ineluș.
– Ba nu, ca să le dați traducătorului și să ia caseta cu CD.
– Ce traducător? Care traducător?
– Îl veți vedea îndată!
Apoi comisarul făcu stânga-mprejur, deschise ușa și strigă:
-Malagamba la mine!
Fostul orb sosi în pas alergător.
– Prezent!
– Ia spune, măi Malagamba, pe unde ai cântat tu?
– Pe unde n-am cântat, șefu’! Doar la Ateneu și la Sala Palatului nu!
– Dar pe apă ai cântat.
– În barcă?
– Nu face pe prostul! Pe mare!
– O dată. Pe un vas de croazieră.
– Nemțesc!
– Da. Cânta o formație de la noi. S-a îmbolnăvit unu’ și m-au luat pe mine.
– Ai stat vreo șase luni.
– Doar patru, că s-a-nsănătoșit ăla!
– Dar ai ciupit ceva nemțește!
– Doar o boabă!
–De-ajuns ca să faci pe translatorul asistentului. Hai, fără fasoane. Recunoaște!
Falsul orb dădu spășit din cap. Apostolescu își frecă mâinile mulțumit. Îi zâmbi încurajator lui Malagamba și apoi îi pofti pe toți ceilalți în încăpere. Eu nu înțelegeam nimic. Toată experiența mea polițistă dobândită ca medic legist, se evaporase. Sosi și tot restul de locatari ai „Căpriorei”. Comisarul era tot zâmbitor.
– Am să încerc, spuse el, să vă istorisesc ce s-a petrecut în seara grozavă când vi s-a stins și lumina și ați tremurat cu toții de groază.
– Ba, pardon! Eu n-am tremurat, se umflă Gigi în pene.
– Ba ai tremurat, îl ironiză Apostolescu, fiindcă altfel te-ai fi dus să repari siguranța. Dar să lăsăm asta! Pe coridor, lângă contor, s-a adunat atunci mult mai multă lume decât s-a așteptat fiecare. De exemplu, cineva îl aștepta pe Malagamba să-i dea cheile de la seif. Dar a apărut și altcineva.
– Cine? întrebară tinerii într-un glas.
– Șeicul Iussuf!
– Ca să repar siguranța, că ceilați nu aveau curaj, răspunse repede falsul prinț arab.
– Da, da! Nu ca să pui tu mâna pe chei. Doar că în înghesuială ele au ajuns la cu totul altcineva, îi replică Apostolescu.
– La cine? La cine? strigară din nou tinerii.
– Asta nu mai știu! Dar voi afla.
– Însă eu am și aflat ceva, sări falsul șeic bucuros.
– Ce anume?
– Cine i-a dat cu bâta în cap domnului Miron și pe urmă mie?
– Cine? întrebară cu toții într-un singur glas.
Iussuf făcu o pauză, apoi începu.
-Domnul Miron și-a dat seama că Malagamba trebuia să capete cheile. Deci tot el obținea și caseta. Domnul Miron n-a așteptat și s-a dus în odaia banditului să caute caseta. Poate chiar a găsit-o, dar Malagamba l-a zărit și i-a dat una în cap, Bănuind că poate am văzut cele întâmplate, s-a repezit și la mine și m-a pus la pământ. Da, numai Malagamba este hoțul casei și el e criminalul care a încercat să ne omoare pe domnul Miron și pe mine.
Ascultam cu răuflarea tăiată cele spuse de falsul șeic, mai ales că păreau adevărate și aveau logică. De aceea am holbat ochii atunci când l-am auzit pe Apostolescu oprindu-l cu îndemnul:
– Ho! Moară stricată și mincinoasă!
Iussuf mai încercă să bâiguie ceva, dar comisarul îl opri la fel de ferm:
– Ascultați acum versiunea mea. Într-adevăr, domnul Miron a crezut că CD-ul este la Malagamba. Extrem de imprudent ,s-a strecurat în odaia acestuia și a lui Gigi. Chiar a găsit ceva. N-a putut vedea bine ce, căci a primit o lovitură de bâtă în cap de la fostul nostru prinț din Dubai, care și el credea că prețioasa comoară e la Malagamba. Vâzând că domnul Miron are ceva în mână, Iussuf n-a ezitat și a lovit. Apoi a fugit în camera lui. Și-a dat seama că nu are comoara, dar speriat că ar fi putea fi bănuit de atacul cu bâta, și-a tras și lui una în cap, nu prea tare, atât cât să sângereze un pic. A aruncat apoi bâta pe ferestră și și-a mai scormonit ușurel rana, ca să mai aibă ceva sânge pe lângă cap când o să stea întins pe podea. Și așa, zăcând acolo fără să miște, cu ochii închiși, spera că o să-l credem leșinat din pricina loviturii.
– Dar chiar am leșinat! Și nu știu cine m-a lovit!
– Tu singur te-ai lovit!
– Ce dovadă aveți?
– Amprentele de pe mânerul bâtei. Sunt ale tale. Autobătaia te privește. Dar lovitura dată domnului Miron Băleanu se pedepsește grav. Te așteaptă ani de pușcărie, Iussuf, mai ales dacă punem la socoteală faptul că voiai și să furi caseta.
– Dar n-am furat-o!
– Însă ai încercat. Și tentativa se pedepsește!
– Vreți neapărat să mă înfundați! Neapărat pentru că sunt rom și se știe cum sunt tratate minoritățile în România. Am să mă plâng la ONU… la Consiliul Europei… la CEDO… la..
– NATO! Ei, cum să uiți tocmai de NATO?
– Mă duc și acolo!
– Du-te, că ăia pe tine te așteaptă!
După acest schimb de replici, n-a trecut mult și trei polițiști au pătruns în cabană. Doi îl preluară pe fostul stăpân de cămile, care acum se zbătea ca un pește, iar al treilea îl invită pe faimosul toboșar să-l urmeze. Acesta se supuse fără să crâcnească. Dar unde era caseta cu prețiosul CD.? Eu habar nu aveam și cred că nici comisarul Apostolescu nu știa mai mult.

Pages: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Tags: ,
10864 vizualizari

Lasă un comentariu