Dacă Samson n-ar fi întâlnit-o pe Dalila – Octavian Sava

CPSF Nr. 09 / iulie 2013  | 08.01.2014

11 ATACURI INCREDIBILE LA CABANA „CĂPRIOARA„

 

Am băgat din nou scrisoarea în plic și am ascuns-o în buzunarul de la piept al sacoului. Mă îngrijora finalul echivoc. Nădăjduiam din toată inima că norocul nu-l părăsise pe Andrei, acest suflet atât de curajos și de timid totodată. M-am întors cu gândul la CD-ul furat, rodul atâtor luni de muncă îndârjită. Din moment ce toți susțineau că niciun străin nu pătrunsese în cabană, însemna că CD-ul încă se afla undeva prin preajmă, furat și ascuns de unul dintre locatari.

Dar care? În timp ce tinerii jucau volei în curte, iar domna Izvoranu citea într-un șezlong, tolănită la soare, m-am strecurat în odaia lui Gigi și a maestrului Malagamba Jr. Am răscolit în toate sertarele, am ridicat toate pernele și saltelele, ca deodată zăresc colțul unei casete ce conținea un CD. Am vrut s-o trag afară, dar am simțit o lovitură puternică în ceafă. În jur s-a făcut întuneric și mi-am pierdut cunoștința. Când m-am trezit, zăcem într-un pat cu așternut proaspăt înfășat, iar Caty îmi schimba comprese reci la ceafă.

– Unde sunt? am întrebat, găsindu-mi greu cuvintele.

– La Cabana Căprioara, îmi răspunse Caty, al cărei profil îl zăream ca prin ceață.

– De când zac?

– De două zile!

– Ce mi s-a întâmplat?

– Nu știu exact. V-a găsit Gigi. Zăceați leșinat în odaia lui. Se pare că cineva v-a lovit cu un corp contondent în ceafă.

– Cine?

– Asta aș vrea să știe și comisarul Apostolescu!… Și eu!

– Apostolescu e aici?

– Sunt aici, se auzi un glas baritonal.

Atunci, în sfârșit, am băgat de seamă că în cameră se mai afla o persoană. Silueta masivă a comisarului ar fi trebuit să-mi atragă atenția mai de mult. Dar eram atât de amețit, încât abia o recunoscusem pe Caty, care stătea aplecată asupra mea.

– Deci știi cine te-a lovit? reluă Apostolescu întrebarea.

– Nu știu! Eram cu spatele când m-a lovit. Nici nu l-am auzit pe agresor apropiindu-se de mine. Mergea cu pași de pisică.

– Lasă, că-l vom găsi noi. De fapt ce căutai în odaia lui Gigi?

– CD-ul furat.

– Și l-ai găsit?

– Cred că da!

– Și unde e?

– A rămas acolo, dacă n-a luat-o agresorul.

– Asta e?

Comisarul îmi arătă o casetă care conținea un CD.

– Cred că da!

– Aiurea! Înăuntru e un CD cu muzica lui Sergiu Malagamba senior, copie după un disc vechi Electrecord, mă asigură comisarul, arborând un surâs sardonic. Cine te-a pus să întreprinzi cercetări de unul singur, când nu asta era misiunea dumitale?

– Îmi pare rău! Am vrut să vă ajut!

– Nu era cazul! Altă dată…

Dar comisarul nu apucă să-și termine propoziția, pentru că în cabană răsună un alt strigăt îngrozitor.

– De unde se aude? întrebă îngrijorat comisarul.

– Cred că din odaia domnișoarei Gina, răspunse Caty.

– Hai repede!

N-am răbdat să rămân în pat. Deși mă clătinam, am pornit-o și eu, târâș-grăpiș, după Caty și comisar. Cei doi ajunseseră deja în camera respectivă când am dat buzna și eu. Ce mi s-a arătat ochilor? Iussuf, șeicul, iubitul Ginei, zăcea pe podea într-o baltă de sânge. Primise o lovitură în tâmplă similară cu aceea care mă doborâse pe mine. Din fericire, trăia. Era numai leșinat. Caty găsi imediat feșe să-l bandajeze, iar câteva palme ușoare pe obraz îl făcură pe omul deșertului să-și recapete cunoștința. Rosti întâi câteva cuvinte într-o limbă necunoscută după care întrebă:

– Ce la mine făcut?

Gina, care sosise și ea între timp, traduse după obicei:

– Ce mi s-a întâmplat?

– Dar să ne povestească el ce-a pățit, înterveni comisarul.

– Iussuf, ce s-a întâmplat? îl imploră Gina.

– Om negru maltratat ușa, răspunse el abia răsuflând.

– Ce om negru? Cum a maltratat ușa? se miră comisarul.

– Un om îmbrăcat în negru a bătut la ușă, traduse Gina. Maltratat adică bătut, înțelegeți? Iussuf a reținut sinonimul.

– Înțeleg! Dar l-a recunoscut pe omul îmbrăcat în negru?

– Om negru pricipit la Iussuf. Nu ficat cine.

– Ce-a zis? răbufni comisarul exasperat.

– Omul negru s-a precipitat peste Iussuf. Nu a identificat cine era.

După ce ascultă atent traducerea Ginei, șeicul închise ochii și căzu din nou în letargie. Caty se aplecă să-i asculte inima. Comisarul se uită la ea, iar fata dădu din umeri.

– Să chemăm un doctor! am propus eu.

– Nu! se opuse comisarul. Nu e nevoie!

– Cum nu e nevoie? începu să plângă Gina.

– Așa! sună lapidar răspunsul comisarului. Să mergem în curte! Dumneata, domnișoară Gina, rămâi lângă rănit și nu-l scăpa din ochi!

Caty și cu mine ne luarăm după comisar. Pe drum se adaugară la grupul nostru doamna Izvoranu, Gigi și Maladamba jr., care înainta pipăind locul cu bastonul de orb.

Apostolescu căuta ceva printre tufe. Deodată o auzirăm pe Caty:

– Aici e!

Ne-am oprit cu toții. Fata ne arătă o bâtă cu urme de sânge. Era ascunsă în frunziș. Gigi se repezi s-o ridice.

– Stop! Las-o acolo! N-o atinge! tună comisarul.

Gigi rămase împietrit. Comisarul mi-a cerut să fotografiez bâta așa cum era, pitită în tufiș. Apoi s-a întors către Caty:

– S-o iei, te rog, după ce-ți pui niște mănuși și s-o bagi într-o pungă de plastic.

– Am înțeles!

Răspunsul scurt, foarte prompt, ca și modul cazon în care i se adresase comisarul, m-au surprins. Dar n-am avut vreme să mă mir prea mult, căci polițistul o întrebă pe același ton militărresc:

– Care e fereastra domnișoarei Gina?

Fata nu apucă să răspundă, pentru că i-o luă înainte Gigi:.

– A doua din dreapta!

Comisarul măsură din ochi distanța.

– După ce-a comis fapta, agresorul a aruncat bâta pe fereastră.

– Și cine-i agresorul? dori Gigi să știe imediat.

– Vom vedea! mustăci polițistul.

Pages: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Tags: ,
11038 vizualizari

Lasă un comentariu