Dacă Samson n-ar fi întâlnit-o pe Dalila – Octavian Sava

CPSF Nr. 09 / iulie 2013  | 08.01.2014

9. O PRIMĂ SCRISOARE DE LA ANDREI

Plecarea lui Izvoranu în expediție decursese fără un ceremonial deosebit. Ba chiar aș putea spune că a fost mai curând rece. Nici nu s-a închis bine ușa, că locatarii Cabanei „Căprioara” își exprimară bucuria de a fi scăpat de supravegherea destul de superficială lui Andrei, mult mai preocupat de cercetările sale decât de problemele familiei. Acum membrii clanului nu mai erau obligați să asculte nici măcar de timidele lui observații, făcute, de altfel, numai când lucrurile o luau complet razna.
Gina și șeicul exersau diverși pași de dans, într-o ediție a emisiunii Dansez pentru tine. Îi acompaniau Gigi la chitară și toboșarul nevăzător la un bongos. Evoluțiile lor erau urmărite cu încântare de Nora. Câteodată participa și ea la dans, avându-l ca partener tot pe neobositul șeic. Se întâmpla însă ca uneori chiar eu să fiu invitat la dans, ca al doilea partener, dar refuzam politicos sub pretextul completei mele ignoranțe într-ale coregrafiei și a imposibilității de a executa chiar și a cei mai simpli pași de tango, departe de figurile complicate ale veritabilului dans argentinean. În schimb, petreceam destule ore la computerul din cabinetul lui Andrei, pregătindu-i comisarului fotografiile obținute cu modestul meu aparat telefonic. Știam că la orice caz de crimă sau delict major pentru anchetă se folosesc numeroase fotografii, dar cum furtul de la Cabana „Căprioara” era considerat un caz minor, Apostolescu sosise fără aparatură specială. Comisarul nu-și adusese nici măcar praful special pentru depistarea amprentelor digitale, acestea urmând să fie cercetate mai târziu. În rest, îmi găsisem un loc mai discret în salon, unde un fotoliu întors cu fața la perete îmi oferea ascunzătoarea ideală pentru lectura unei cărți, pentru meditație, într-o splendidă izolare față de ceilalți locatari. Deși, de fapt, mă aflam în aceeași încăpere cu ei. Tot acolo am citit și scrisoarea abia venită de la Andrei.

Dragă Miron,
Zborul până în Noua Caledonie este teribil de complicat. Schimbi diverse avioane, din diferite aeroporturi. Zăpăcit cum sunt, nici nu știu cum am ajuns pe aeroportul Nen Gurion de lângă Tel-Aviv. Controalele serviciilor de securitate sunt îngrozitor de severe, lucru explicabil prin frecvența actelor teroriste. Doamne, unde nu m-au căutat?!Le-a fost destul de greu să se convingă că nu am cu mine nicio bombă și nici că nu voi avea contacte cu vreo grupare teroristă. Până la urmă, mi-au dat drumul în Israel. Dar, spre deosebire de alți turiști care se grăbesc să viziteze locurile sfinte, eu m-am deplasat imediat în Deșertul Negev. De unde îți și scriu.
Deșertul acesta este străjuit de nesfârșite lanțuri de stânci cu forme bizare care-ți dezlănțuie fantezia, lăsându-te să le găsești tot soiul de asemănări ciudate. Nu e de mirare că, de exemplu, o serie de pilaștri naturali au fost botezați „stâlpii lui Solomon”. Odata cu înserararea, dealurile de piatră își schimbă culorile parcă zugrăvite de paleta unui pictor nebun. Prin labirintul stâncilor se strecoară fantomatice turme de capre și oi, mânate de păstori beduini, pe cărări numai de ei știute, Astfel de păstori au descoperit în peșterile de la Qumran faimoasele Manuscriuse de la Marea Moartă. Când trec turmele, se trezește la viață pentru câteva clipe, decorul selenar pe care îl oferă pustiul. Mă vei întreba ce caut tocmai aic. Ei bine, legenda lui Samson nu-mi dă pace. Forța pe care i-o da părul, viteza cu care pletele i-au crescut la loc, după ce îi fuseseră tăiate de filisteni, cărora Dalila le vânduse secretul puterii soțului ei, în opinia mea, s-ar datora mușcăturii șarpelui pe care îl caut, Samson a fost al treilea judecător dintre cei care s-au succedat la conducerea poporului evreu timp de 175 de ani,cam între anii 1200 și 1025 î.Hr. Bănuiala mea a fost că, pe lângă faptele pomenite în Vechiul Testament, el a fost mușcat și de șarpele amintit. La vremea lui, și el hălăduia prin Negev, un paradis al șerpilor. De-a lungul mileniilor unele specii au dispărut. Speram că-i aici voi găsi, totuși, pe unii supraviețuitori ai șarpelui căutat de mine. Din păcate, n-am dat de ei. Dintre reptilele neveninoase, în Israel trăiește șarpele boa negru, care poate ajunge la o lungime de doi metri. Dintre șerpii veninoși, cele mai periculoase sunt viperele palestiniene (viper palistinaensis). Din fericire, n-am avut de-a face cu niciuna. Viitoarea epistolă sper că o vei primi din Noua Caledonie.
Te îmbrățișez frățește,
Andrei

Foarte preocupat de epistola lui Izvoranu, nici n-am băgat de seamă că între timp Gigi intrase în living și se întreținea la telefon cu una dintre multele sale iubiri. De altfel, nici el nu observase că nu era singur.
– Da, draga mea, nu dorm, nu mănânc!
În ciuda acestei declarații patetice, tânărul licean mușca zdravăn dintr-un sendviș, pentru ca după o scurtă pauză să continue:
– Nu pot să învăț, nu fac altceva decât să mă gândesc la tine. Oricum , mă sinucid dacă tu nu mă mai iubești!… Da, moartea promovează și corigenții. Cum să nu fiu pesimist fără dragostea ta? Ți-am telefonat de zeci de ori, mai ales seara. Niciodată nu erai acasă. Unde umbli? Auzi vorbă: Ce mă interesează? Dar la inima mea nu te gândești? Mă doare, mă doare rău!
Bătăi în ușă. Am tresărit și eu, și Gigi. El, pentru că i se întrerupea eu dialogul atât de romantic, eu, fiindcă așteptam apariția hoțului. Nu degeaba se închisese în seif un CD fals. Se procedase astfel, pentru a-l face pe infractor să creadă că este continuarea primului, iar încercarea lui de a-l obține și pe acesta, să ducă la prinderea și demascarea misteriosului gangster.
Dar, în locul unui criminal cu o față care să ne bage în sperieți, pe ușă intră o fetișcană deosebit de drăguță, cu un chip vesel și luminos, îmbrăcată cu o bluză simplă, albă, cu o fustiță scurtă, ce-i permitea să-și arate generos picioarele lungi, zvelte și bronzate. Era într-adevăr o apariție extrem de atrăgătoare, pe care, pentru a o vedea mai bine, aproape că-mi sucisem gâtul, iar Gigi rămăsese perplex, uitând că vorbea la telefon.
– Se poate? întrebă fata.
– Sigur că se poate, răspunse Gigi cu o grabă nefirească.
Apoi pentru a-și liniști iubita, al cărei glas furios răzbătea din casca telefonului, îi spuse:
-A intrat cineva, dragă. Unde rămăsesem? A, la dureri. Ce dureri? A! … Sigur, mă doare un genunchi, de la fotbal… Ce zici să fac?
Interveni și fata care tocmai intrase:
– Dacă deranjez, eu pot să…
– Nu, nu! Cum să deranjezi? îi răspunse Gigi, acoperind cu palma receptorul.
– Cu frecții ați încercat? îl întrebă nou-venita.
– Ei, dacă s-ar găsi cineva să mă frecționeze, i se adresă Gigi insinuant. Că mă dor și spatele, și pieptul… Desigur că vorbeam cu tine, reluă adolescentul discuția telefonică. Cine să mai fie în odaie?
– Ar trebui să vă băgați în pat! Cu durerile astea nu e de glumit! îl sfătui fetișcana.
– Ca să vezi! rosti Gigi în telefon. Tocmai a venit doctorul. Pa!… Te pup. Mai sună-mă!
Cu un gest hotărât, tânărul Romeo închise telefonul! Apoi, încercând s-o lămurească pe frumoasa fetișcană, inventă fără să clipească:
– Vorbeam cu un coleg, un pisălog. Am atâta treabă, și el mă ține la palavre! Ce spuneai?
– C-ar trebui să vă băgați în pat.
– Sigur, dacă ai vrea să mă însoțești!
– Nu puteți merge singur?
– Destul de greu. Mă gândeam și la frecție.
– La asta chiar nu mă pricep!
– Dar poți învăța, nu vrei?
–Nu prea!
– La urma urmelor, pe cine cauți dumneata, domnișoară?
– Caut un serviciu… fată în casă. Dumneavoastră u aveți nevoie?
– Eu? Și încă ce nevoie am!
– Eu mă refeream la părinții dvs.
– Nu sunt acasă. Adică tata e plecat. Numai mama…
– Păi, cu dânsa ar trebui să vorbesc întâi.
– Sigur. O chem îndată.
Cu glasul încă în schimbare, Gigi începu să strige cât putea de tare, de s-ar fi putut crede că a luat foc casa:
– Mama, mama, vino repede!
Domana Izvoranu sosi în mare viteză. Se vedea limpede că strigătele băiatului o alarmaseră atât de serios, încât întrerupsese importanta operație a punerii părului pe bigudiuri. Acum numai o singură emisferă a frumosului ei păr era împodobită cu cilindri de plastic ce aveau să-i consolideze buclele mult dorite.
– Ce e, dragă? Cutremur? A sosit hoțul? Arde ceva?
– Nu încă, dar s-ar putea! Uiți o dată aragazul deschis și… poc! Ca la Cernobîl. De aceea cred că ai nevoie de dumneaei să supravegheze, să te ajute!
– Da, coniță. Aș vrea să mă angajez fată în casă.
– Păi, știi să…
– Știe! o asigură Gigi pe maică-sa.
– Ce anume?
– Ce știe? Păi, să calce, să măture, să gătească. Șterge praful, face prăjituri… acum învață să facă și frecții… poate răcești și ai nevoie!
– O cunoști tu?
– Nu! Adică da!
– De când?
– De cinci minute.
– Și atunci?
– Păi, se vede imediat ce „bună” e!
Doamna Izvoranu i se adresă direct fetei:
– Chiar știi de toate?
– Ei, nu chiar așa cum mă laudă domnișorul. Dar nu mi-e frică de muncă. Și, după cum văd, aveți o casă mare. Cred că vă e greu singură!
– Vai, dar muncesc de-mi sar ochii! Și nimeni nu mă ajută.
– În orice caz, n-o să vă cer mult, doamnă!
– Dar îți convine? Pari fată cu școală. Nu era mai bine la o fabrică?
– Am fost! Dar s-a închis. Sunt în șomaj și în loc să umblu brambura pe străzi…
– N-ai mai încercat și în alte părți?
– Ba da! Dar unii, ca să mă angajeze, îmi cereau… mă înțelegeți. Și eu sunt fată cuminte.
– Ei, asta nu e chiar așa de bine, murmură Gigi mai mult pentru sine.
Auzind cam ce murmura tânărul amorez, ea îi aruncă o privire încruntată:
– Poftim? Ce spuneați?
– Voiam să spun că e foarte bine!… Angajeaz-o, mamă, dacă e așa de cuminte!
– Puneți-mă la încercare și, dacă nu vă convine, eu plec imediat!
– Da, mamă. S-o punem la încercare! Și, dacă nu ne convine…
– Ia vezi-ți de corigențele tale și nu te băga în treburile casei!
– Cu dumneaei aici, o să învăț și eu mai cu spor. Sunt sigur că se pricepe și la trigonometrie.
– Sin pătrat plus cos pătrat egal unu! rosti didactic fata.
Nu pot exprima perplexitatea în care căzuse Gigi în fața cunoștințelor ei de trigonometrie. De altfel, și eu rămăsesem la fel de perplex

Pages: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Tags: ,
10867 vizualizari

Lasă un comentariu