Dacă Samson n-ar fi întâlnit-o pe Dalila – Octavian Sava

CPSF Nr. 09 / iulie 2013  | 08.01.2014

8. ÎN CARE AFLĂM DESPRE STRĂNEPOTUL UNUI TOBOȘAR FAIMOS

 

Din odaia mezinului familiei Izvoranu răzbătea un răpăit de tobe de parcă s-ar fi dezlănțuit un întreg trib de hotentoți. Deschizând ușa, avurăm surpriza să-l vedem pe Gigi cu o chitară electrică în mâini, ascultându-l fermecat pe un individ cu ochelari de soare, nebărbierit și cu plete lungi până la umeri, bătând cu frenezie în tobele mai mari sau mai mici ale unei baterii, gata să le spargă și completând zgomotul infernal cu lovituri în talgerele și bongosurile respectivului instrument muzical.

Ridicând glasul pe cât era posibil, Andrei încercă să acopere zgomotul:

– Îmi dați voie?

Atât toboșarul, cât și Gigi păreau că nu-l aud, pentru că hirsutul cu ochelari de soare continua să-și exprime furia pe sărmanele tobe, sub ochii admirativi ai lui Gigi. Abia fluierul strident al comisarului, fluier apărut pe neaștepatate din numeroasele buzunare ale uniformei, puse capăt hărmălaiei.

– Gigi, dânsul e comisarul Apostolescu, îl prezentă Andrei pe polițist.

N-avu vreme să mă prezinte și pe mine, căci Gigi îl întrerupse brusc:

– Gheorghe Izvoranu și port o nespusă simpatie poliției pusă în slujba…

– Poporului, completă comisarul.

– Nu, pusă tot în slujba poliției, rectifică Gigi.

– Gigi, puțină înțelegere! îl mustră Andrei.

– Dar ce-am spus? Mi-am exprimat atașamentul sincer.

În loc să se supere, comisarul îi zâmbi:

– Și eu încerc o mare dragoste pentru hard rock și heavy metal!

Străduindu-se să schimbe subiectul, Andrei își aminti șirul declarației: în cabană s-au aflat doar el și soția, împreună cu cei doi copii ai lor și nicio persoană străină. Acum constata că. pe lângă șeicul invitat de Gina, Gigi avea și el un musafir.

– Și dânsul cine e?

– Iertați-mă că nu vi l-am prezentat din prima clipă. Îl aveți în față pe strănepotul faimosului Sergiu Malagamba! își prezentă Gigi vizitatorul cu o deosebită emfază.

– Faimos? Eu n-am auzit de el, își recunoscu Andrei lipsa de cultură muzicală.

– Chiar m-aș fi mirat, tată, să fi auzit de el! Parcă tu ai auzit și altceva decât despre chelie! Bunicul însă sigur a auzit. Nici dumneavoastră, domnule comisar, probabil că nu vă este cunoscut acest nume. Ei bine, Sergiu Malagamba a fost prin anii ’40 un toboșar celebru și a lansat o noutate în moda masculină, privită cu ochi răi de dictatura antonesciană. Căci așa sunt toate dictaturile, nu suportă noul nici în artă, nici în modă. Talentul său extraordinar a fost moștenit de acest strănepot, care din păcate este orb. Lucru care nu l-a împiedicat însă să devină elevul unui alt toboșar genial, celebrul Țăndărică, alias Ovidiu Lipan, pe care aproape îl și întrece.

– Gigi, mă flatezi, întrerupse Malagamba jr. brusc.

– Și, fără vedere, nimeriți să bateți la atâtea tobe? își exprimă Andrei mirarea.

– Mă descurc! Vreți să vă demonstrez?

Fără să aștepte confirmarea lui Andrei, strănepotul lui Malagamba se dezlănțui într-un break asurzitor, pe care doctorul Izvoranu se grăbi din să-l oprească.

– Gata, m-ai convins!

– Dar pot să vă spun că fiul dumneavoastră… presupun că vorbesc cu domnul doctor Izvoranu…

– În persoană!

– Fiul dumneavoastră, spuneam, e un talent autentic. Ar fi păcat să nu-l lăsați să-și continue cariera de muzician, pledă toboșarul soarta lui Gigi.

– Dacă într-adevăr are talent… non omnes qui habent citharorum sunt citharoedi, nu toți care au chitară sunt chitariști …

– Ia uite, și romanii erau amatori de muzică rock! se bucură Gigi.

– Așa o fi! lămuri Andrei, dar tu trebuie întâi să-ți termini liceul, muzica poate fi deocamdată doar un hobby!

Comisarul dădu semne de nervozitate.

– Domnilor, eu nu sunt aici pentru o discuție despre muzică… Dumneata, domnule Magamba, de câte zile ești în cabana asta?

– De trei.

– Trei zile, și eu nu știu nimic!

– Ce să știi, tată, în afara problemelor medicale? îi aminti Gigi.

– Stimate strănepot, unde ai fost azi-noapte în jurul orei 12? se adresă comisarul direct toboșarului.

– Evident, în camera lui Gigi. Exersam la tobe.

– Curios! Nu te-a auzit nimeni. Or astea, slavă Donului, se aud, nu glumă.

– Mergea și televizorul, explică Gigi. Liniște s-a făcut abia când s-a stins lumina.

– Și cum putea ști un nevăzător, dacă lumina arde sau nu?

– Explicația e cu totul alta, zâmbi toboșarul. Eu repet fără zgomot. Cunosc exact poziția tobelor. Priviți!

Într-adevăr toboșarul repetă exact aceleași mișcări pe care le făcuse în timpul breakului, dar fără să atingă tobele.

– Totuși, nu ați auzit nimic deosebit? Ca nevăzător, ar trebui să aveți un auz foarte fin.

– Mi s-a părut că aud un țipăt. Dar nu i-am dat atenție. Credeam că e de la televizor. Apoi câinele a început să urle. Cam lugubru, ce e drept! Am ieșit în curte, l-am strigat, dar nu a vrut să vină. Și a continuat să urle.

– E un câine cât se poate de consecvent! adaugă Gigi.

– Andrei, unde ești? se auzi de pe coridor glasul doamnei Izvoranu, apoi ușa se deschise și apăru stăpâna casei în persoană. A sosit Grămescu!

Pe fața Norei se putea citi o vie agitație, care nu scăpă obiectivului meu fotografic.

Pages: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Tags: ,
10866 vizualizari

Lasă un comentariu