Dacă Samson n-ar fi întâlnit-o pe Dalila – Octavian Sava

CPSF Nr. 09 / iulie 2013  | 08.01.2014

14. ÎN CARE ANDREI DĂ LĂMURIRI ÎN LEGĂTURĂ CU CERCETĂRILE SALE

– Îți amintești, desigur, de cursul lui Niculescu, a început Andrei, după ce și-a aprins o țigară.
– O plictiseală îngrozitoare. Cum l-aș putea uita?
– Ei bine, așa cum ți-am mai spus, totuși el mi-a stârnit pasiunea, îmi mărturisi el cu ochi arzători. Apoi continuă: Spunea profesorul că, spre deosebire de bărbați, care chelesc în majoritate, femeile își păstrează părul până la adânci bătrâneți datorită mai multor factori, în principal hormonului estrogen. M-am gândit că, folosind estrogenul în tratamentul căderii părului, pot obține vindecarea. Dar asta ar fi dus la apariția unor caractere feminine la masculi. Le-ar fi crescut sânii, li s-ar fi lățit șoldurile, ar fi devenit spâni, și-ar fi pierdut apetitul sexual și câte și mai câte. Soluția trebuia să existe în altă parte. Am reflectat atunci la plantele și animalele hermafrodite, care au ambele funcțiuni, și cea masculină, și cea feminină. Oricât ți s-ar părea de ciudat, grâul și porumbul sunt plante hermafrodite. La ele, am considerat eu, trebuie să existe un echilibru între hormoni. Printr-o cercetare atentă, voi descoperi mecanismul acestui echilibru, îl voi putea obține prin sinteză și iată panaceul calviției. Pe naiba! Timp pierdut. Zile și zile de cercetare irosite zadarnic. Am recurs atunci la animale. Da, există astfel de animale. Am să enumăr câteva: melcii, lipitorile, viermii de pământ, unele moluște și lista poate continua. Am făcut experiențe și în ce le privește. Rezultatul a fost nul. Am izbutit să aflu, în schimb, câteva curiozități. Există animale care mai întâi au fost femele, iar apoi au devenit masculi, adică prezintă o succsiune a acestor caractere. Altele, dimpotrivă, le au simultan. Unele ovulează întâi și apoi fecundează ouăle, altele procedează exact invers. Aproape renunțasem la idee și la cercetări, când a sosit scrisoarea profesorului din Noua Caledonie, însoțită de o așa-zisă mostră a veninului produs de șarpele necunoscut. Am testat-o pe șoareci, mi-a dat rezultate pozitive. Am început încercările de depistare a diverselor substanțe din lichidul respectiv și de sintetizare a lor în laborator. Dar cum nici mostra nu-mi era suficientă pentru continuarea cercetărilor, am decis să plec în Noua Caledonie. Nu ți-am scris că, sosind acolo, mare mi-a fost dezamăgirea căci, căutându-l pe profesorul care-mi trimisese mostra, nu l-am mai găsit. Întâi mi s-a spus că s-a mutat, apoi, după nu știu câte rătăciri prin Bouméa, la ultima adresă am aflat că a murit. Acum chiar trebuia să mă descurc singur. Închipuiește-ți că în lume există peste 3 000 de tipuri de șerpi. Trăiesc aproape pretutindeni. Din adâncurile mării, pînă la altitudinea de 4 000 de metri în Himalaya. Doar în insulele Irlanda, Islanda, Noua Zeelandă și în Antarctica nu sunt șerpi. De ce? Nu mă întreba, că nu știu. Herpetologii, așa se numesc oamenii de știință care studiază șerpii, i-au împărțit în 18 familii, care, la rândul lor au numeroase subîmpărțiri. Sunt de toate mărimile, de toate culorile și se hrănesc numai cu carne, indiferent dacă provine de la insecte, de la șoareci sau de la animale mai mari. După dscrierea pe care mi-a făcut-o în scris bătrânul profesor, aș fi încadrat respectivul șarpe în familia ANOMALEPIDIDELOR, studiată de Taylor în 1939, dar nu eram sigur. În plus, șarpele pe care-l căutam trebuia să fie hermafrodit. O anomalie, un accident al naturii. Era chiar mai ușor de găsit acul în carul cu fân decât el. În general, șerpii au aceeași structură anatomică, prea puțin diferită de alte animale. Doar că la ei plămânii, rinichii și alte organe sunt alungite. O curiozitate de natură sexuală e faptul că masculii au două penisuri, dar folosesc numai unul, pentru că și șerpoaicele au o singură cloacă.
– Știu că au vederea slabă deoarece pleoapele sunt sudate, ceea ce le conferă acea fixitate, orientându-se mai puțin după vedere, cât mai ales după mișcările aerului din jur.
– E adevărat! Dar șerpiii pot simți prezența prăzii, poziția și distanța exactă la care se află. Am avut norocul să prind șarpele despre care ți-am scris că m-a mușcat și să-l studiez. Credeam că am să mor, dar, dimpotrivă, m-am simțit mai plin de energie și am avut surpriza plăcută să mă văd obligat a-mi grăbi vizita la frizer, ca să mă tund, la un interval cu mult mai scurt decât cel obișnuit. Cercetând colții prizonierului meu, am constatat că le lipsesc anumite șanțuri prin care unele specii își aruncă veninul. Șarpele meu trebuia să-și mestece întâi din hrană, iar veninul își pierdea astfel din putere, fiind amestecat cu saliva. Așa ajungeau și hormonii în mușcătura lui. În lichidul rezultat îmi pun speranța că va putea eradica calviția. Dar până atunci mai am mult, foarte mult de lucru.
Am plecat tulburat de la „Căprioara”. Ajuns la București, în apartamentul meu, m-am închis în baie și am început să-mi studiez chipul în oglindă mai serios ca altădată. Frumoasa mea podoabă capilară, de care odinioară eram atât de mândru, devenise invizibilă. Da, era limpede. Chelisem de-a binelea! Dar acum aveam speranța că părul va crește la loc. Aveam motive temeinice! Nu?
M-am și întrebat: dacă Samson n-ar fi întâlnit-o pe Dalila, aș mai fi scris această povestire? Ei?…

SFÂRȘIT

Pages: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Tags: ,
11036 vizualizari

Lasă un comentariu