Cursa înarmărilor – Arthur C. Clarke

CPSF Nr. 14 / ianuarie 2014  | 30.01.2014

cursa-inarmarilorMai întâi, a trebuit să reconstruiască planeta Marte. Pentru asta a petrecut o jumătate de oră vizionând Cucerirea spaţiului, apoi a mâzgălit o schiţă pe care tâmplarii au transformat-o într-o portocală imensă, care plutește în vid, înconjurată de un număr improbabil de stele. Asta fusese ușor.

AȘA CUM AM MAI REMARCAT ȘI CU ALTE OCAZII, NIMENI n-a reușit vreodată să afle prea multe despre Harry Purvis, povestitor neîntrecut la „Cerbul Alb“. Nu exista nicio îndoială asupra pregătirii sale știinţifice, dar unde și-o formase? Și ce justificări puteau exista pentru termenii familiari pe care îi folosea la adresa atâtor membri ai Societăţii Regale? Trebuie să admitem faptul că există mulți care nu cred niciun cuvânt spus de el. Sunt de părere că asta este puţin cam exagerat, după cum îi spuneam și lui Bill Temple.

– Întotdeauna îl bârfiţi pe Harry, am spus eu, dar trebuie să recunoști că e o sursă de distracţie. Iar lucrul ăsta nu prea este valabil pentru mulţi.

– Dacă te referi la mine – făcu Bill, încă meditând asupra faptului că niște povestiri extrem de serioase îi fuseseră returnate de un editor american, pe motivul că nu-l amuzaseră –, atunci, hai afară și mai spune odată.

Privi pe fereastră și, văzând că ninsoarea nu se oprise, continuă:

– Nu astăzi, poate la vară, dacă ne întâlnim aici. Mai vrei un suc de ananas?

– Mulţumesc, am răspuns, gândindu-mă cât ar fi fost de șocat dacă aș fi cerut un gin. Știi, cred că sunt singurul tip de la „Cerbul Alb“, căruia nu-i pasă de ceea ce zic alţii. Cam pe aici ajunsesem cu conversaţia, când a intrat subiectul discuţiei. În mod normal, ar fi însemnat o aţâţare a controversei, dar pentru că Harry era însoţit de un străin, am decis să fim politicoși.

– Salut, băieţi, spuse Harry. Faceţi cunoștinţă cu prietenul meu, Solly Blumberg. Expertul în efecte speciale de la Hollywood.

– Să fim clari, Harry, rosti Blumberg cu o voce tristă. Nu de la Hollywood. Din afara Hollywoodului.

Harry flutură din mână.

– Cu atât mai bine pentru tine. Sol a venit aici pentru a-și pune talentul în slujba cinematografiei britanice.

– Există așa ceva? făcu Solly. Nimeni nu părea să știe prin studiouri.

– Sigur că există. E în plină înflorire. Guvernul pune taxe până aduce industria pe butuci și după aceea pune mâna pe ea. Așa se fac afacerile aici. Hei, Drew, unde-i cartea de oaspeți? Și adu și două duble! Solly a avut niște necazuri și trebuie să se refacă.

N-aș fi zis, exceptând privirea aceea de câine spânzurat, că domnul Blumberg arăta a om care trecuse prin necazuri. Avea pe el un costum Hart Schaffner & Marx1, iar vârfurile de la gulerul cămășii îi ajungeau până la piept. Era un lucru înţelept din partea lor, deși nu reușeau pe de-a întregul să ascundă cravata. M-am întrebat care ar fi fost sursa necazurilor. Doamne ferește, să nu fi fost din nou ceva cu activităţile anti-americane! Ni l-ar fi adus pe cap pe comunistul nostru mascotă care, pe moment, studia liniștit o problemă de șah într-un colţ.

Am scos cu toţii niște sunete care să ne exprime simpatia și John spuse:

– Poate că-i mai bine să te descarci faţă de noi. Ar fi o adevărată ușurare să mai auzim și pe altcineva povestind.

– Nu fi modest, John, interveni prompt Harry. Încă n-am obosit să te ascultăm pe tine. Dar nu știu dacă Solly mai rezistă la încă o povestire. Poţi, bătrâne?

– Nu, rosti domnul Blumberg. Spune-le tu.

– Știam că așa va fi, îmi șopti John.

– De unde să-ncep? întrebă Harry. De la interviul cu Lillian Ross?

– De oriunde, numai de acolo nu, se cutremură Solly. A început cu adevărat pe când turnam primul episod din serialul Căpitanul Zoom.

Traducere din limba engleză Mihai-Dan Pavelescu

 

Fragment din povestirea Cursa înarmărilor (Armament Race), de Arthur C. Clarke, publicată integral în revista Colectia de Povestiri Stiintifico-Fantastice (CPSF) Anticipatia Nr.14.

Arthur C. Clarke

Tags: ,
1546 vizualizari

Lasă un comentariu