Ape negre

Ștefana Cristina Czeller s-a născut la Iași, în 1973. A absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii de Stat „Mihail Lomonosov“ din Federaţia Rusă, ca
bursier al statului român. De 13 ani este reporter la cotidianul regional Evenimentul din Iași.

Literatura horror

E greu să găsim în literatura de specialitate informaţii precise despre momentul în care termenul horror a fost folosit pentru prima dată pentru a defini un anumit fel de a scrie literatură.

În iarba înaltă

Când avea doi ani, tatăl său și-a abandonat familia, iar micul Stephen a avut o copilărie grea, marcată de repetate mutări dintr-un oraș în altul. A îndrăgit matineele anilor ‘50, unde se proiectau mai ales filme de groază și SF, iar în 1960 l-a descoperit pe H.P. Lovecraft, care a avut o influenţă decisivă asupra lui – s-a apucat să aștearnă povești la o mașină de scris căreia îi lipsea tasta „N“, pe care o vom întâlni mai târziu în Misery.

CPSF Nr. 06 / mai 2013

La galop prin piramidă

În primul rând, şoselele erau aglomerate şi nu puteai să alergi niciun pic. Nici măcar vreo zece, douăzeci de stânjeni. Iar dacă un pegas nu putea să gonească, nu putea nici să vorbească, ceea ce însemna că trebuia să tacă. Şi, după cum ştie toată lumea – şi mai ales pegaşii –, nu există chin mai mare pentru un pegas decât să-l sileşti să tacă.

Neguţătorul şi poarta alchimistului

Povestea pe care trebuie s-o depăn este, cu adevărat, una atât de uluitoare, încât, şi de-ar fi văpsită cu totul şi cu totul pe colţul dinlăuntru al ochiului cuiva, nici măcar atunci minunăţia înfăţişării sale nu ar putea-o întrece pe aceea a întâmplărilor istorisite, căci ceea ce urmează-i un avertisment pentru cei ce-s vrednici a se lăsa preveniţi şi un cuvânt de învăţătură pentru cei ce vrednici sunt a învăţa.

Cum să construieşti o maşină a timpului

Bună ziua. Numele meu este Stephen Hawking. Sunt fizician, cosmolog și visător… oarecum. În ciuda faptului că nu mă pot mișca și sunt nevoit să vorbesc cu ajutorul unui calculator, în mintea mea sunt liber. Sunt liber să explorez universul și să-mi pun câteva din marile întrebări, cum ar fi: este posibil să călătorim în timp?

CPSF Nr. 05 / aprilie 2013

Cronicile oamenilor iridium

Deci habar n-am care-i treaba cu amintirea cețoasă despre ce numeau „trecut“ (și nici nu-mi pasă), da’ îmi pare c-au scos-o excelent la capăt cu viitorul. Vechii își umflaseră capetele cu neliniști: „încălzirea“, „extincția“, „secătuirea“, „singularitatea“, „durabila“. Păi mai durabilă ca lumea noastră nu-mi închipui alta, vreodată.

Elegie pentru un tânăr elan

În noaptea care a urmat după ce a săgetat tânărul elan, Kosonen a încercat să scrie un poem în jurul focului de tabără.

Era sfârşit de aprilie şi pământul era încă acoperit de zăpadă. Îşi făcuse deja un obicei din a sta afară seara, pe un buştean lângă foc, în mica poiană în care îşi avea şi coliba. Lui Otso îi plăcea mai mult să stea afară, iar Kosonen prefera compania ursului decât să stea singur. Ursul sforăia zgomotos, cocoţat pe grămada lui de crengi de brad.

CPSF Nr. 04 / martie 2013