CPSF: În cea mai bună dintre lumi

clip_image002Navigasem deja 20 000 de leghe sub mări, la vârsta de 8 ani fusesem căpitan la 15 ani, de pe insula misterioasă plecasem cinci săptămâni în balon, aşa că la 13 ani, momentul apariţiei CPSF, eram tăbăcit de mentalitatea, civilizaţia, ideologia julesvernistă. În plus, trăisem aventurile submarinului Dox, citisem cartea lui Oleg Nemţov şi străbătusem un drum printre aştri, o vară întreagă, în foiletonul publicat de I.M. Ştefan şi Radu Nor într-un cotidian al vremii. Eram deci pregătit pentru întâlnirea cu soarta. Care întâlnire se petrece aşa: mama mea mă târăşte spre o policlinică, în faţa unui chioşc de ziare încremenesc pur şi simplu – pentru că pe stand se lăfăie o revistuţă colorată pe care scrie Colecţia de Povestiri Ştiinţifico-Fantastice –, îmi şantajez mama („Nu mai merg la policlinică dacă nu-mi dai 1 leu!“ – iar 1 leu era mare atunci, la leafa de 600 lei a tatălui meu…) şi plec cu prada preţioasă acasă şi în viaţă, veţi vedea, definitiv. Prima povestire, citită pe nerăsuflate, mi-a rămas în suflet toată viaţa. Se numea „Meteoritul de aur“ şi era scrisă de un oarecare Octavian Sava.

Peste vreo 12 ani, deja profesor de matematică, înfiinţez împreună cu prietenii Ion Ilie Iosif, Coco Popescu, Titus Filipaş, Marius Ghergu un cenaclu SF, mai ales pentru că voiam să dezbatem împreună povestirile apărute în CPSF – vă daţi seama că îmi cumpărasem revista număr de număr. Cenaclul se numea (se numeşte şi-acum) „Henri Coandă“ şi cu acest instrument cultural am făcut următoarele: vizite la redacţia CPSF la Bucureşti, unde l-am cunoscut pe fabulosul Adrian Rogoz, redactorul Colecţiei („Mare lucru să întâlneşti o legendă…“, vorba lui Cristian Tudor Popescu), întâlniri cu celelalte două cenacluri SF existente în ţară – bucureşteanul „Solaris“ al lui Daniel Cocoru şi Lucian Hanu şi timişoreanul „H.G.Wells“, al lui V. Marineasa, Cornel Secu, Lucian Ionică –, dar şi cu scriitorii importanţi ai vremii, Vladimir Colin, Ion Hobana, Romulus Bărbulescu, George Anania, Sergiu Fărcăşan (căruia i-am şi fost o vreme „negru“). Au fost și două volume de povestiri publicate la Editura Scrisul Românesc, la cererea directorului, admirabilul Ilarie Hinoveanu. Mă opresc aici, pentru că momentul 1974 a ucis CPSF la prima sa viaţă, secretarul PCR Popescu-Dumnezeu fiindu-i călăul.

La revista Ştiinţă şi Tehnică încercăm Ioan Eremia Albescu şi cu mine să o readucem la viaţă, la începutul anilor ’80, nu reuşim, încercăm Almanahul Anticipaţia şi ne iese pur şi simplu o capodoperă cultural şi socială, apoi vine revoluţia din 1989, cu mulţi SF-işti din cele 55 de cenacluri pe baricade şi… începe Capitalismul. Care nu-i chiar atât de simplu cum credeam, pentru că economia de piaţă va sugruma CPSF II, reluată de I.E. Albescu şi Mihai-Dan Pavelescu.

Citiţi continuarea în CPSF 01.

Autor: Alexandru Mironov

Tags: , , , ,
1444 vizualizari

Lasă un comentariu