CAMERA LUMINII – Peter F. Hamilton

CPSF Nr. 17 / aprilie 2014  | 25.04.2014

Camera luminii - Peter HamiltonSufletul acestui om a fost trimis în viaţa de dincolo de patruzeci de ori în două mii de ani. Și de fiecare dată a îndurat înjosiri înspăimântătoare. N-a cunoscut decât război, molimă și sclavie.

Prin mintea lui Douglas McEwan, fantome se derulau agale în timp ce conducea pe lungul drum spre execuţie. Erau patru spectre – familia lui Adrian Reynolds: mama, tatăl abominabil și cele două surori mai mici, adorabile. Înregistrarea video făcută de echipa de criminaliști in situ le arătase în pat, surprinse în nemișcare, ca și când ar fi dormit: ochii închiși, buzele relaxate și degetele răsfirate, ca niște stele de mare palide. Aveau toţi gâturile tăiate – despicături negre căscate larg, din care ţâșniseră jeturi groase de sânge pe cearșafuri.

Mirajul de fosfenă dispăru când se aprinseră luminile și porniră sirenele mașinilor de poliţie care-l escortau pe Douglas. Convoiul de cinci vehicule înainta pe drumul îngust care traversa zona de pădure deasă Ling, la nord de King’s Lynn. Pini înalţi și mesteceni argintii zvelţi stăteau de strajă de-o parte și de alta a drumului, frunzele lor mici și îngălbenite răsucindu-se în aer în vârtejuri ruginii, apoi alunecând ca un înveliș umed pe acostamentul de iarbă. Șiruri gemene de vehicule ale presei stăteau aliniate la o sută de metri de intrarea Institutului de Reabilitare Clinică.

O mulţime deasă bloca drumul în faţă. Circul obișnuit al oamenilor de presă. În ochii lui Douglas, arătau toţi ca niște clovni, îmbrăcaţi cum erau în hanorace pestriţe umflate, cu nasurile și obrajii roșii de aerul pișcător al dimineţii. Poliţiști în vestoane albăstrui-cenușii își uniseră braţele într-un cordon care bloca accesul presei la drum.

Zeci de întrebări se topiră într-un singur ţipăt neinteligibil când Douglas trecu pe lângă mulţime cu mașina. Camerele se concentrară asupra lui.

Manifestanţii se postaseră de-o parte și de alta a porţii institutului, cât mai aproape de ea. Bătătoreau cu picioarele fâșiile de gazon tuns, transformându-l în mocirlă. Trei rânduri de poliţiști așezaţi în formă de pâlnie în faţa porţii se clătinau vizibil sub presiunea demonstranţilor.

În dreapta lui Douglas se afla grupul VIAŢA!, care se opunea pedepsei capitale administrate sub orice formă. Din câte vedea, era alcătuit, în majoritate, din femei care înălţau în aer lumini albe, de la lumânări scurte la coloane de ceară sculptate cu migală, înalte de jumătate de metru. Un cor de voci tremurătoare cânta sfidător imnul Rămâi cu mine, Doamne.

Colectia de Povestiri Stiintifico-Fantastice (CPSF) Anticipatia Nr.17Bulgări de noroi atacară mașina. Douglas porni ștergătoarele, mâzgălind parbrizul cu dungi maronii. Manifestanţii din grupul numit ADEVĂRATA DREPTATE erau cei care stârniseră potopul. În general, tineri curăţei, tunși perie, îmbrăcaţi în pulovere în stil militar, verzi-măslinii, cu un crucifix roșu cusut pe piept. Li se citea un potop de ură pe chipurile proaspete și aspre. Cărau o pădure de pancarte; cereau cu obrăznicie ca Adrian Reynolds să fie spânzurat, prăjit, împușcat, ghilotinat, otrăvit… De spânzurătoarea ridicată în apropierea gardului care împrejmuia institutul atârna în ștreang efigia împăiată a lui Adrian. În timp ce Douglas trecea cu mașina de poarta clădirii, cineva apropie o torţă aprinsă de structura de lemn. Un efect vizual pregătit special pentru camerele de filmat.

Poarta se închise, în sfârșit, în spatele lui. Ceva din sălbăticia manifestanţilor îi întări propria intransigenţă.

Ce ironie! Eu, bărbatul care se mândrește cu liberalismul său, sunt obligat să-mi găsesc refugiu în tradiţia rigidă din prima clipă când trebuie să înfrunt o situaţie dificilă.

Clădirea institutului avea numai trei ani. Fusese plătită de Biroul Federal European de Psihologie Criminalistică. Un cub cu patru etaje, cu geamuri protectoare de nuanţă verzuie, în care se reflectau copacii subţiri și tremurători, dezgoliţi de toamnă.

Era jumătate spital sub pază, jumătate institut de cercetare. La început, Biroul sperase că medicii vor putea aplica metoda comenzilor subliminale, pentru a imprima, cu ajutorul laserului, noi tipare comportamentale în memoria recidiviștilor mai încăpăţânaţi. Metoda ar produce, dacă nu cetăţeni model, cel puţin indivizi onești. Munca de cercetare continua și acum, dar, de un an încoace, institutul lucra numai la Softlight.

Traducere de Antuza Genescu
Fragment din povestirea Camera luminii (Softlight Sins), scrisa de Peter F Hamilton si publicata integral de Editura Nemira in Colectia de Povestiri Stiintifico-Fantastice (CPSF) Anticipatia Nr.17.

Tags: , ,
2108 vizualizari

Lasă un comentariu